Concedierile nelegale pot genera obligații financiare extrem de mari pentru angajatori, cu sume care variază între 25.950 de lei și aproximativ 492.000 de lei pentru fiecare salariat analizat. Această cifră reprezintă doar drepturile salariale, fără a include indexările, bonusurile sau cheltuielile de judecată. În cazul în care instanța dispune anularea concedierii, angajatorul este obligat să plătească despăgubiri echivalente cu salariile reactualizate și să permită reintegrarea salariatului la cererea acestuia.
Datele furnizate de ANOFM arată o tendință ascendentă a concedierilor în perioada ianuarie-august 2026. În aceste prime opt luni, 10.451 de salariați au fost concediați efectiv, ceea ce reprezintă o creștere de 26,7% față de aceeași perioadă a anului 2025, când s-au înregistrat 8.251 de cazuri. De asemenea, 208 angajatori au notificat intenția de a proceda la concedieri colective, vizând un total de 22.146 de persoane în acest interval de timp.
Expertiza oferită de Grecu Partners subliniază existența a șase vulnerabilități juridice majore care pot compromite procesul de reorganizare. Una dintre cele mai frecvente erori este desființarea postului doar „pe hârtie”, prin menținerea rolului sub alt nume sau angajarea rapidă a altui persoană cu atribuții identice. De asemenea, utilizarea reorganizării pentru a ascunde probleme de performanță sau disciplină, în loc să se urmeze procedurile specifice prevăzute de Codul muncii, constituie un risc juridic major.
Fundamentarea insuficientă a deciziei reprezintă un alt punct critic, deoarece formula generală de „reducerea costurilor” nu este suficientă fără documente concrete. Angajatorul trebuie să demonstreze schimbarea reală a organizării prin analize financiare, organigrame și state de funcții. În plus, redactarea generică a deciziei sau calcularea greșită a preavizului, care nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare, pot duce la anularea măsurii în instanță.
Procedura de concediere colectivă impune respectarea unor criterii stricte de selecție și notificarea autorităților. Dacă sunt atinse pragurile legale, consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților și notificarea inspectoratului teritorial de muncă sunt obligatorii. În cazul în care o activitate este reluată în termen de 45 de zile de la concedierea colectivă, foștii angajați beneficiază de dreptul de reangajare cu prioritate, conform reglementărilor în vigoare.
Conform Codului muncii, reorganizarea activității este un atribut al angajatorului, însă desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală. Sarcina probei revine întotdeauna angajatorului, care nu poate invoca în fața instanței motive diferite de cele consemnate în decizia de concediere. Astfel, fundamentarea juridică și factuală trebuie să existe înainte de emiterea deciziei, nu să fie reconstruită ulterior.