În România, nivelul pensiilor de la finalul carierei este influențat major de domeniile de activitate în care au lucrat persoanele respective. Angajații din sectoarele cu salarizare scăzută, unde veniturile sunt apropiate de minimul pe economie, se confruntă cu riscul de a obține sume foarte mici la pensionare. Printre categoriile profesionale cele mai expuse acestui fenomen se numără casierii, vânzătorii, agenții de pază, lucrătorii comerciali și personalul de curățenie.
O listă extinsă de ocupații indică și alte categorii vulnerabile, precum muncitorii necalificați din fabrici, croitorele sau lucrătorii din industria confecțiilor. De asemenea, personalul auxiliar din învățământ, ajutoarele de bucătar din sectorul HoReCa, poștașii și lucrătorii agricoli sau sezonieri sunt printre cei care pot acumula puncte de pensie reduse. Aceste profesii sunt marcate de venituri modeste sau de perioade de activitate fragmentate, ceea ce afectează direct contribuțiile plătite de-a lungul vieții.
Sistemul de pensii din România nu stabilește cuantumul în funcție de denumirea meseriei, ci pe baza contribuțiilor achitate. Cu cât salariul brut pentru care s-au plătit contribuțiile a fost mai mic, cu atât punctajul lunar acumulat este redus. Un factor critic este și prezența perioadelor fără contribuții, cauzate de munca nedeclarată, șomaj sau contracte care nu au implicat plata taxelor necesare pentru acumularea punctajului de pensie.
Durata stagiului de cotizare influențează și semnificativ valoarea finală a venitului. Deși stagiul minim de cotizare este de 15 ani, stagiul complet este de 35 de ani, conform legislației actuale. Persoanele care au lucrat doar 20 de ani nu beneficiază de punctele de stabilitate, acestea fiind acordate doar pentru anii de cotizare care depășesc pragul de 25 de ani. Astfel, chiar și un inginer cu venituri mari poate primi o pensie mai mică decât un coleg cu o carieră completă.
Calculul pensiei se bazează pe înmulțirea punctajului total cu valoarea punctului de referință. Pentru anul 2026, valoarea punctului de referință este stabilită la 81 de lei. Punctele de stabilitate sunt acordate progresiv: 0,50 puncte pentru anii peste 25 de ani până la 30, 0,75 puncte pentru anii între 30 și 35 și un punct pentru fiecare an peste 35 de ani de cotizare.
Sistemul de pensii din România funcționează pe baza unui model de cotizare contributivă, unde veniturile de la bătrânețe sunt direct proporționale cu istoricul salarial. Această structură face ca diferențele dintre veniturile unui medic specialist și ale unui lucrător comercial să fie considerabile, reflectând disparitățile economice existente pe piața muncii din țară de-a lungul întregii cariere.