Muzeul Național de Istorie a României se pregătește de o transformare majoră, proces care va dura aproximativ cinci ani. Instituția de pe Calea Victoriei va intra într-o etapă de restaurare și consolidare structurală, ceea ce implică mutarea întregului patrimoniu într-un depozit specializat. Această colecție vastă cuprinde peste 17 milioane de obiecte, inclusiv colecția filatelică, care sunt deja pregătite și ambalate în cutii pentru transportul iminent.
Procesul de reamenajare este în prezent într-o fază avansată de studiu de fezabilitate, cunoscut sub denumirea de DALI. Ștefan Trîmbaciu, directorul Unității de Management de Proiectului, a explicat că proiectul așteaptă ultimele avize de securitate, de incendiu și cele tehnico-economice din partea Ministerului Culturii. Planul prevede ca până la sfârșitul acestui an să fie obținută aprobarea Guvernului, iar anul viitor să se organizeze licitațiile necesare pentru execuția lucrărilor.
Lucrările propriu-zise ar putea începe la începutul anului 2028, după finalizarea contractelor de proiectare și execuție. Pentru a permite începerea șantierului, se va construi un depozit adaptat nevoilor muzeului, proiectul acestuia urmând să fie demarat în anul viitor. Directorul Cornel Ilie a oferit însă asigurări că publicul nu va fi complet lipsit de resurse culturale, promițând că patrimoniul va fi prezentat în spații dedicate prin expoziții speciale pe durata restaurării.
Problemele clădirii sunt de natură structurală și funcțională, având în vedere că monumentul are peste 100 de ani și nu a beneficiat de reparații majore de la anii '70. Arhitectul Mircea Căpățână a subliniat că suprafața de peste 40.000 de metri pătrați necesită intervenții complexe pentru a include sistemele moderne de siguranță și incendiu. Un aspect critic este înlocuirea corpului central, care adăpostește copia Coloanei lui Traian, cu o structură de arhitectură contemporană.
Proiectul este considerat extrem de complex și costisitor, deoarece implică adaptarea unei construcții vechi la standarde internaționale de muzeologie. Mircea Căpățână a menționat că amenajarea unui muzeu într-o clădire existentă este mult mai dificilă decât într-una nouă, din cauza constrângerilor de spațiu. Obiectivul final este transformarea instituției într-un spațiu competitiv la nivel regional și internațional, capabil să adăpostească toate exponatele în condiții optime.
Restaurarea clădirilor istorice din România reprezintă un demers constant de protejare a patrimoniului național, însă resursele necesare sunt adesea semnificative. În trecut, tentative de consolidare a acestui monument au fost întrerupte, așa cum s-a întâmplat în anii 2000, când procesul de reparații a fost abandonat. Această nouă etapă de intervenții urmărește să prevină degradarea structurii și să asigure conservarea obiectelor pentru generațiile viitoare.