Tăierea unui copac bătrân sau afectat de boli de pe o proprietate privată nu este întotdeauna o acțiune liberă, chiar dacă există riscul ca acesta să cadă la vânt puternic. Deși mulți proprietari consideră că pot interveni fără nicio formalitate, legislația impune anumite condiții în funcție de specia arborelui, de locul unde este amplasat și de reglementările locale. Avocatul Bogdan Pițigoi explică faptul că statutul terenului, în special în zonele protejate sau lângă monumente istorice, poate aduce cerințe suplimentare.
În cazul pomilor fructiferi, precum meri, peri sau pruni, sau al plantelor ornamentale precum tuia, de regulă nu este necesară obținerea unei aprobări speciale. Totuși, regulile pot varia semnificativ de la o localitate la alta, deoarece unele consilii locale au adoptat norme proprii. Proprietarii trebuie să verifice dacă în zona lor există restricții legate de dimensiunea sau specia arborilor. În unele locuri, diametrul trunchiului poate fi un criteriu decisiv pentru necesitatea unui aviz prealabil.
Pentru arbori precum stejarul, bradul, fagul sau teiul, dimensiunea poate reprezenta un factor de control important. În anumite localități, dacă trunchiul depășește un anumit diametru, de exemplu între 10 și 15 centimetri, proprietarul este obligat să solicite acordul autorităților. Această limită este stabilită prin regulamente locale și variază în funcție de localitatea respectivă. Astfel, deținerea terenului nu garantează automat dreptul de a tăia un arbore fără a consulta reglementările specifice zonei.
Dacă un arbore prezintă un risc iminent de prăbușire care poate pune în pericol vieți omenești sau bunuri, se poate apela la o procedură de urgență. În astfel de situații excepționale, solicitarea poate fi adresată primăriei, Inspectoratului pentru Situații de Urgență sau serviciilor de protecție civilă. Procedura de urgență este disponibilă doar atunci când legislația impune în mod obișnuit obținerea unui aviz. Dacă tăierea nu necesită documente în condiții normale, caracterul urgent nu impune o autorizare suplimentară.
Există specii care beneficiază de un regim de protecție special, conform Legii pomiculturii nr. 348/2003. Nucul și castanul comestibil sunt protejate în cazul pomilor răzleți, inclusiv atunci când cresc izolați într-o curte privată. De asemenea, anumite specii precum teiul, salcâmul sau arțarul sunt reglementate dacă se află pe spații verzi publice. Există și arbori declarați monumente ale naturii sau cei din habitate naturale protejate, care necesită analize de conservare riguroase înainte de orice intervenție.
Încălcarea acestor reguli poate avea consecințe financiare și juridice severe pentru proprietari. Tăierea ilegală a unui arbore poate atrage amenzi care pornesc de la câteva mii de lei și pot ajunge până la 25.000 de lei. În funcție de gravitatea faptei și de legislația silvică aplicată, există posibilitatea ca persoanele implicate să răspundă chiar și pe plan penal. Valoarea sancțiunii este determinată de specia arborelui, de locul de amplasare și de regimul de protecție al acestuia.