Rezultatele celei de-a cincisprezecea ediții a BAROMETRULUI Informat.ro – INSCOP Research relevă o perspectivă clară a societății române asupra violenței în mediul educațional. Între 26 octombrie și 2 noiembrie 2026, studiul a indicat faptul că 51.9% dintre respondenți consideră că principala responsabilitate pentru prevenirea acestor acte revine părinților și familiilor elevilor. Această poziție depășește semnificativ responsabilitatea atribuită altor instituții sau persoane implicate în procesul de învățământ.
Analiza detaliată a răspunsurilor arată că Ministerul Educației este considerat responsabil de către 16.6% dintre participanți, în timp ce profesorii și conducerii școlilor primesc o cotă de 14.2%. Poliția este menționată de 7.9% dintre oameni ca fiind entitatea principală care ar trebui să prevină violența, iar elevii înșiși sunt identificați ca factori de responsabilitate de către doar 6.9% din eșantion. O mică parte a populației, reprezentând 2.6%, a ales să nu răspundă la această întrebare.
În ceea ce privește soluțiile pentru combaterea acestui fenomen, 37.3% dintre participanți susțin că cea mai bună metodă este implicarea mai activă a părinților în educația și supravegherea copiilor. O altă abordare preferată de 21.5% dintre respondenți este aplicarea unor sancțiuni mai severe pentru elevii care comit acte de violență. Totodată, 19% consideră că sunt necesare controale de securitate mai stricte la intrarea în școli, în timp ce 12.8% propun organizarea unor programe de prevenire și educație pentru comportament.
Remus Ștefureac, director INSCOP Research, explică faptul că românii văd violența școlară ca pe o problemă de educație în familie, nu doar ca pe o chestiune de disciplină sau intervenție a autorităților. Conform acestuia, școala este percepută ca o instituție care trebuie să completeze educația primită acasă. Totuși, Ștefureac subliniază că există o fragmentare în opinii, deoarece o parte importantă a populației preferă soluții bazate pe sancțiuni și controale, în detrimentul consilierii psihologice sau a programelor educative.
Studiul evidențiază și diferențe demografice marcante, votanții PNL și USR, persoanele de peste 60 de ani și cei cu educație superioară tind să pună accent pe rolul familiei. Pe de altă parte, votanții AUR și persoanele cu educație primară atribuie responsabilitatea mai mult instituțiilor. Remus Ștefureac menționează că aceste divergențe sugerează lipsa unui consens solid asupra soluțiilor, indicând necesitatea combinării implicării părinților cu măsuri instituționale credibile.
Problema violenței în mediul școlar rămâne un subiect de interes pentru societatea civilă și autorități, fiind strâns legată de modul în care sunt gestionate relațiile dintre familie și instituția de învățământ. În contextul social actual, eficacitatea măsurilor de prevenire depinde de echilibrul dintre educația morală oferită în cadrul căminului și cadrul de siguranță stabilit de școli și de organele de aplicare a legii.