În timpul regimului comunist, utilizarea umorului sarcastic pentru a exprima nemulțumirea față de sistem era monitorizată strict de autorități. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a evidențiat modul în care glumele despre conducerea partidului sau despre stat puteau atrage consecințe extrem de grave pentru cetățeni. În anii ’70 și ’80, bancurile politice erau foarte răspândite în rândul populației, avându-le adesea ca personaje pe Bulă sau pe lideri de stat precum Nicolae Ceaușescu, Leonid Brejnev, Mihail Gorbaciov sau președinții americani Richard Nixon, Jimmy Carter și Ronald Reagan.
Securitatea trata aceste discuții cu o seriozitate ridicată, considerând umorul subversiv o amenințare la adresa regimului. Colaboratorii poliției politice primeau instrucțiuni clare de a raporta orice astfel de glume, iar informațiile primite declanșau imediat anchete asupra persoanelor respective. Sancțiunile puteau include avertismente în fața șefilor de la locul de muncă, în fața secretarului de partid sau chiar în fața părinților și diriginților, în cazul elevilor sau al minorilor. Uneori, colegii erau puși să exprime critici dure la adresa celor care făceau comentarii politice.
Un caz documentat de CNSAS vizează un student de la secția de Pescuit Oceanic a Universității din Galați, care a fost urmărit în anul 1985. Acesta a fost semnalat de un coleg, cunoscut sub numele de cod „CORNEL”, pentru că făcea glume despre conducerea țării și pentru că a exprimat dorința de a vedea ce înseamnă o țară capitalistă. În urma acestor acțiuni, tânărul a fost chemat la sediul Securității pentru a fi avertizat, fiind ulterior supus unei supravegheri constante de către organele poliției politice.
Consecințele pentru student au fost directe și au afectat semnificativ cariera sa profesională. Deși s-a angajat la Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea după finalizarea facultății, autoritățile i-au interzis inițial să se îmbarce pe navele de pescuit care mergeau în apele internaționale. Tânărul a fost nevoit să petreacă o perioadă în concediu fără plată, putând pleca pe mare abia după ce Securitatea a considerat că acesta a renunțat la comentariile și glumele considerate ostile regimului comunist.
Documentele arhivelor includ un raport din 25 noiembrie 1985, prin care un ofițer solicita introducerea studentului în dosarul de problemă. În acest raport se menționa că acesta făcea anecdote de nuanță politică la adresa partidului și făcea comentarii negative despre nivelul de viață din România. O notă informativă scrisă de sursa „CORNEL” confirmă faptul că, la sfârșitul lunii iulie 1985, studentul a rostit o serie de glume despre conducerea Statului în fața mai multor colegi.
Monitorizarea opiniilor publice prin intermediul serviciilor de informații a fost o caracteristică fundamentală a regimurilor totalitare, menită să elimine orice formă de gândire independentă. Prin controlul strict al limbajului și al umorului, statul încerca să prevină orice manifestare a libertății de exprimare care ar putea submina autoritatea politică. Această practică de represie socială viza nu doar actul de a spune o glumă, ci și orice tentativă de a menține o identitate critică în cadrul societății.