Ungaria a luat decizia de a face publice datele a aproximativ 60.000 de informatori ai poliției secrete comuniste, un pas care pune sub semnul întrebării ritmul procesului de deconspirare din România. În contextul acestui precedent, la Teatrul Nottara a avut loc conferința „Revoluția din 1989 și memoria comunismului”, organizată de Asociația Amarjar. Participanții au subliniat că lipsa accesului la documente și manipularea memoriei colective alimentează nostalgia pentru perioada de represiune.
Decizia autorităților maghiare, anunțată la începutul lunii noiembrie 2026, include publicarea prin platforma nyitottaktak.hu a fișelor „Form 6”. Aceste documente conțin detalii precum numele real al informatorului, pseudonimul folosit, data nașterii, adresa, numele mamei și motivul recrutării, fie că a fost voluntar, prin șantaj sau constrângere. De asemenea, vor fi publicate și numele ofițerilor care au gestionat acești colaboratori, urmând ca o a doua serie de dosare, cele „B-dossiers”, să fie digitizate în februarie 2027.
Premierul Péter Magyar a prezentat această măsură ca pe o promisiune electorală îndeplinită, menționând că este un pas necesar pentru vindecarea traumelor lăsate de 45 de ani de comunism. Acesta a cerut ca publicarea documentelor să fie tratată cu demnitate și umanitate, deoarece multe familii vor fi confruntate cu informații dificile despre rude decedate. Totuși, criticii avertizează că publicarea numelor fără context poate produce judecăți pripite și noi diviziuni sociale în societate.
În România, istoricul Stelian Tănase a criticat dur situația, afirmând că țara este „mult în urmă” față de restul Europei de Est. El a comparat stadiul actual al deconspirării cu ceea ce se întâmpla în Europa prin anul 1992, descriind procesul ca fiind unul de „Evul Mediu”. Stelian Tănase a susținut că după executarea lui Nicolae Ceaușescu, puterea a fost preluată printr-o alianță între armată și activiștii de partid conduși de Iliescu și Stănculescu.
Problema accesului la arhive este accentuată de dificultățile de a obține documentele de la CNSAS. Matei Gheboianu, decanul Facultății de Istorie a Universității din București, a vorbit despre lipsa de implicare politică și financiară a statului în gestionarea acestor materiale. El a menționat că multe documente produse după 1972 sunt blocate sau greu de accesat, iar lipsa de resurse afectează și educația, deoarece istoria comunismului a fost introdusă foarte târziu în programa școlară.
Ion M. Ioniță a avertizat că memoria istorică este amenințată de glorificarea perioadei de dictatură absolută. El a subliniat riscul ca, prin dezinformare, societatea să ajungă să idealizeze regimul și să „spălă cu furtunul” memoria victimelor de la Revoluție. Această tendință de reinterpretare a trecutului poate face ca populația să devină vulnerabilă în fața narativelor care minimizează costul uman al dictaturii și mecanismele de represiune utilizate anterior.
Contextul istoric al evenimentului de la Teatrul Nottara este marcat de 70 de ani de la intrarea trupelor sovietice în Budapesta, în anul 1956, pentru înăbușirea Revoluției maghiare. Această dată a fost aleasă pentru a evidenția continuitatea dintre represiunea din 1956, Revoluția din 1989 și lupta actuală pentru adevăr și libertate în regiune.