NASA a prezentat un fragment audio care redă unde sonore reale ce se propagă prin gaz și plasmă în cadrul roiului de galaxii Perseus. Această regiune cosmică se află la o distanță de 250 de milioane de ani-lumină de Pământ, iar înregistrarea este considerată tulburătoare de către experți. Fenomenul sunetului în spațiu este unul deosebit, deoarece majoritatea universului este un vid, ceea ce face ca undele sonore să nu poată circula fără un mediu de propagare.
Obiectul cosmic care generează aceste semnale este cunoscut sub numele de GPM J1839–10 și reprezintă o sursă de lumină pulsatorie care rămâne inexplicabilă. Cel puțin din anul 1988, această entitate emite semnale intermitente în spațiu la intervale regulate de fiecare 21 de minute. Oamenii de știință depun eforturi constante pentru a determina natura exactă a acestui fenomen, încercând să descifreze ce reprezintă această sursă de energie atât de neobișnuită.
Deși spațiul este perceput ca un loc complet silențios din cauza lipsei unui mediu de propagare, în roiul de galaxii Perseus există o cantitate atât de mare de gaz încât undele sonore pot fi identificate. Aceste date au fost descoperite încă din anul 2003 prin intermediul datelor furnizate de Observatorul cu raze X Chandra al NASA. Totuși, aceste unde sonore nu au fost aduse în spectrul audibil pentru urechea umană până în acest moment.
Această gaură neagră este descrisă drept un bariton cosmic, deoarece undele sonore pe care le emite se situează cu 57 de octave sub nota „do” central, în mediul său natural. Pentru a face aceste frecvențe audibile, specialiștii au amplificat aceste „cutremure” de ordinul cvadrilioanelor de ori. Rezultatul procesului este un sunet straniu, care a fost comparat cu o coloană sonoră specifică pentru sărbătoarea de Halloween.
Procesul de transformare a datelor astronomice în sunet este cunoscut sub denumirea de „sonificare spațială”. Această metodă de lucru aduce cercetătorii cu un pas mai aproape de descifrarea misterelor universului și deschide noi căi de înțelegere a cosmosului. Pe măsură ce explorarea spațiului continuă, este posibil ca mai multe astfel de „ritmuri” extraterestre să fie identificate, oferind perspective inedite asupra structurii și funcționării universului.
În astronomie, utilizarea tehnologiilor de sonificare permite transformarea unor date invizibile, precum radiațiile X sau undele radio, în semnale audibile. Această abordare ajută la identificarea unor tipare de pulsare sau a unor variații de energie care ar putea trece neobservate într-o analiză pur vizuală. Astfel, datele colectate de instrumente precum Observatorul cu raze X Chandra devin instrumente de cercetare mult mai complexe și accesibile.