Arheologii care fac parte din Parcul Arheologic Pompei au descoperit un dulap intact al unei femei într-o locuință din Casa lui Cornelius Maximus. Această descoperire remarcabilă a avut loc în zona centrală a sitului, oferind o imagine rară asupra vieții de zi cu zi din Antichitate. Obiectele au fost îngropate sub cenușa Vezuviului în anul 79 d.Hr., rămânând protejate timp de aproape 2.000 de ani.
În interiorul dulapului, cercetătorii au găsit o varietate de ustensile de înfrumusețare și accesorii de toaletă. Printre acestea se numără o pensetă din metal, o spatulă pentru mixarea pigmenților cosmetici, o sticluță pentru uleiuri fine și un arzător de parfumuri. Pe lângă aceste obiecte, au fost recuperate și vase elegante din bronz, ceramică și sticlă, inclusiv o cană decorată cu motive specifice în formă de solzi de pin.
O piesă de o importanță deosebită este colierul de tip crepundia, format din 24 de amulete mici realizate din os, faianță, cristal de stâncă și pastă de sticlă. Acest colier conținea reprezentări ale zeităților Bes și Mercur, precum și figurine în formă de conuri de pin, struguri, mâini sau tălpi. Aceste obiecte erau purtate de copii ca zornăitoare protectoare, având rolul de a alunga spiritele rele și de a permite părinților să îi audă în casă.
Cercetătorii au identificat și un mic tezaur monetar format din 38 de monede din bronz, păstrate într-un coșuleț din fibre vegetale. În aceeași locație a fost găsită o lampă din bronz și greutăți din plumb într-o casă de lemn, a cărei existență a fost doar sugerată de urmele rămase. Aceste elemente indică faptul că proprietara sau familia sa ar putea fi desfășurat diverse activități comerciale în cadrul orașului.
Directorul Parcului Arheologic, Gabriel Zuchtriegel, a subliniat că aceste fragmente permit olectura obiectelor obișnuite, care redau dimensiunea umană a trecutului. Deși identitatea persoanei nu poate fi stabilită cu certitudine, descoperirea oferă detalii despre obiceiuri personale, muncă și amintiri. Obiectele de preț erau adesea păstrate în săculeți de pânză ca amintiri ale locurilor natale, într-o epocă marcată de o mobilitate geografică ridicată.
Erupția vulcanului Vezuvi din anul 79 d.Hr. a fost evenimentul cataclismic care a îngropat orașul Pompei sub straturi masive de cenușă și pietriș. Acest fenomen natural a creat un efect de conservare excepțional, înghețând în timp structurile urbane și obiectele de uz cotidian. Astfel, situl arheologic a devenit o sursă inestimabilă pentru studiul civilizației romane, permițând arheologilor să reconstruiască detalii despre viața socială și economică a epocii.