În perioada interbelică și imediat după război, presa din România a relatat evenimente din lumea crimei americane folosind adesea elemente de ficțiune. Un exemplu relevant este știrea din Cotidianul Semnalul, publicată pe 28 ianuarie 1947, care anunța moartea lui Al Capone. Deși realitatea istorică confirmă faptul că Al Capone și John Dillinger nu s-au întâlnit niciodată și nu au fost rivali, ziaristul A. Dumbrăveanu a prezentat o narațiune care amesteca realitatea cu elemente din filmele de Serie B.
Conform relatării de atunci, Al Capone a încetat din viață sâmbătă seara, în Miami, Florida. Acesta suferea de o acută congestie pulmonară și a suferit, de asemenea, un atac de apoplexie. Știrea menționează că gangsterul a murit în luxoasa sa vilă cu 25 de încăperi, situată într-o poziție splendidă pe malul golfului Biscayne. Al Capone trăise în această locație din 1939, momentul în care a fost eliberat din închisoare.
Articolul din 1947 a creat o impresie de rivalitate între Al Capone și John Dillinger, deși aceștia aparțineau unor ere diferite. În realitate, Al Capone a fost arestat pentru evaziune fiscală în 1931, în timp ce perioada de glorie a lui John Dillinger a fost între 1933 și 1934. Dillinger a fost împușcat de FBI și nu a murit într-o vilă din Florida, ci pe asfaltul unui oraș, în momentul în care părăsea un cinematograf central.
Presa de la acea vreme a sugerat că adversarii lui Capone au insinuat că acesta ar fi fost responsabil pentru eliminarea rivalului său. Totuși, Al Capone a desmințit categoric astfel de acuzații de răzbunare. Deși amândoi au câștigat o celebritate sinistră în epoca prohibiției, drumurile lor au fost distincte. În timp ce Dillinger a fost învăluit în gloanțe, Capone s-a retras la pensie în Miami după ce poliția federală l-a condamnat la maximum pentru contravenții.
Ziaristul A. Dumbrăveanu a scris despre aceste evenimente într-un context în care publicul român avea alte preocupări. În perioada de după război, informațiile despre gangsterii americani erau adesea folosite pentru a umple spațiul tipografic, bazându-se pe broșuri precum Tijuana Bibles sau pe filmele de spectacol. Această abordare a contribuit la construirea mitului unui „inamic public” care domina scena crimei într-un mod mult mai spectaculos decât cel documentat de faptele juridice.
Perioada prohibiției din Statele Unite a facilitat ascensiunea unor bande de indivizi care au profitat de la traficul clandestin de alcool. În acele vremuri, poliția federală se confrunta cu metode de operare extrem de ingenioase, care făceau adesea imposibilă acumularea de dovezi solide pentru asasinate sau jafuri. Din acest motiv, mulți lideri ai crimei organizate au reușit să evite pedepsele pentru infracțiunile grave, fiind condamnați doar pentru încălcări fiscale sau alte contravenții mai ușor de dovedit.