Fizicianul teoretician britanic Jeffrey Goldstone, o figură centrală în dezvoltarea fizicii particulelor, a murit pe 12 octombrie 2026, la vârsta de 93 de ani. Anunțul privind decesul a fost transmis de MIT pe 10 noiembrie, instituția în care cercetătorul a activat timp de aproape 49 de ani. Goldstone a lăsat în urmă o moștenire științifică vastă, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale fundamentale în teoria cuantică a câmpurilor, teoria corzilor și calculul cuantic.
Născut în 1933 la Manchester, în Anglia, Goldstone a urmat o carieră academică de excepție, obținând doctoratul la Trinity College, Universitatea Cambridge, în 1958. După stagii de cercetare la Cambridge, Universitatea Harvard, CERN și Universitatea din Copenhaga, acesta a început ca specialist în teoria nucleară. Colaborarea sa cu Hans Bethe a fost crucială pentru dezvoltarea utilizării diagramelor Feynman în descrierea sistemelor nerelativiste cu mai multe particule fermionice, marcând începutul unei perioade de descoperiri majore.
Cea mai importantă contribuție a sa vizează demonstrarea unei proprietăți fundamentale în sistemele unde simetria continuă este ruptă spontan, proces care duce la apariția bosonilor Goldstone. Acești bosoni, particule fără masă și fără spin, au devenit repere esențiale în fizica teoretică prin Teorema Goldstone. Rezultatele sale au oferit instrumente teoretice utilizate ulterior în magnetism, fizica mezonilor și cosmologia universului timpuriu, consolidând cadrul Modelului Standard care descrie particulele elementare și interacțiunile fundamentale.
După ce s-a mutat în Statele Unite în 1977, Goldstone a devenit profesor de fizică la MIT și cercetător în cadrul Laboratory for Nuclear Science. Între 1983 și 1989, acesta a condus Centrul pentru Fizică Teoretică al universității, ocupând postul de profesor Cecil and Ida Green de fizică. Chiar și după retragerea din activitatea didactică, cercetătorul a continuat să lucreze încă aproximativ două decenii, concentrându-se pe domeniul informaticii cuantice și pe dezvoltarea unor metode de calcul cuantic.
În etapa finală a carierei, Goldstone a colaborat cu Edward Farhi și Samuel Gutmann pentru a introduce conceptul de Quantum Computation by Adiabatic Evolution. Această abordare a permis reprezentarea calculelor cuantice prin evoluția adiabatică a unui sistem, ducând ulterior la dezvoltarea algoritmului Quantum Approximate Optimization Algorithm (QAOA). Lucrarea care prezintă acest algoritm a depășit pragul de 6.000 de citări științifice, devenind una dintre cele mai studiate contribuții din domeniul algoritmilor cuantici și a optimizării combinatorii.
Cercetările în fizica particulelor și teoria cuantică a câmpurilor au permis stabilirea fundamentelor pentru înțelegerea interacțiunilor la nivel subatomic. Modelul Standard, care reprezintă cadrul teoretic de bază în fizica modernă, se bazează pe astfel de descoperiri pentru a descrie modul în care funcționează universul la cea mai mică scară. Contribuțiile lui Goldstone au ajutat la clarificarea fenomenelor de rupere a simetriei, oferind o bază solidă pentru generații de cercetători din întreaga lume.