Piața metalelor prețioase a înregistrat în anul 2026 una dintre cele mai intense fluctuații din istoria piețelor financiare. După ce cotațiile au urcat până la un nivel de aproape 5.600 de dolari pe uncia troy, aurul a intrat într-o perioadă de depreciere semnificativă. În prezent, prețul metalului prețios a coborât din nou spre pragul psihologic de 4.000 de dolari, lăsând investitorii în incertitudine cu privire la viitorul activului.
Recordul istoric a fost stabilit la sfârșitul lunii ianuarie 2026, când aurul a atins un maxim intraday de aproximativ 5.595 de dolari pe uncia troy. Datele indică un vârf de 5.594,82 dolari pe 29 ianuarie, în timp ce alte surse au consemnat o cotație spot de 5.589,38 de dolari pe 28 ianuarie. Această perioadă de euforie a fost urmată de o volatilitate accentuată, care a dus la pierderi de valoare substanțiale.
Scăderea prețului este influențată de mai mulți factori economici, printre care dobânzile ridicate și randamentele atractive ale obligațiunilor. De asemenea, un dolar puternic face aurul mai scump pentru cumpărătorii care utilizează alte monede, reducând astfel cererea. La începutul lunii noiembrie, presiunile au fost alimentate de aceste randamente și de anticipațiile privind menținerea unor dobânzi restrictive, pe fondul evoluției prețului petrolului și a tensiunilor geopolitice.
În ciuda scăderilor, aurul a înregistrat mici reveniri, precum cea de pe 2 noiembrie, când cotația a urcat cu peste 2% față de minimul recent. Totuși, la data de 3 noiembrie, aurul spot era cotat în jurul valorii de 3.927 de dolari pe uncie. Deși pragul de 4.000 de dolari reprezintă un reper important pentru piață, o revenire susținută peste acest nivel ar putea indica stabilizarea, dar nu garantează neapărat reluarea creșterii.
Un factor de susținere structurală rămâne cererea din partea băncilor centrale, care au crescut achizițiile în trimestrul al treilea din 2026. Deși cererea pentru lingouri și monede a încetinit, achizițiile instituționale și investițiile prin fonduri tranzacționate la bursă, susținute fizic de aur, continuă să atragă fluxuri de capital. Aceste elemente pot limita scăderile, însă nu elimină riscul unor noi corecții dacă dobânzile și dolarul rămân puternice.
În contextul economic actual, piețele financiare monitorizează constant deciziile de politică monetară ale Rezervei Federale și evoluția inflației. Aceste indicatori macroeconomici determină atractivitatea activelor de refugiu, precum aurul, în perioadele de incertitudine. Capacitatea investitorilor de a decide între o simplă corecție tehnică sau o tendință descendentă pe termen lung depinde direct de modul în care se vor modifica randamentele obligațiunilor și puterea monedei americane.