Un tablou realizat de pictorul Nicolae Grigorescu a fost înregistrat în evidențele contabile ale Muzeului Județean de Artă Prahova 'Ion Ionescu Quintus' la valoarea de doar 3,5 lei. Această situație a fost identificată de auditorii Camerei de Conturi Prahova, care au semnalat subevaluarea bunurilor culturale mobile din cadrul instituțiilor subordonate Consiliului Județean. Eroarea a generat o reacție imediată din partea autorităților, promițând rectificarea valorii în documentele oficiale.
Ministrul Culturii, Ioana Ciocan, a declarat că incidentul este rezultatul unei erori umane, explicând că lucrarea ar fi trebuit evaluată la 35.000 de lei în perioada de sub Nicolae Ceaușescu. Ea a menționat că, în urma unei erori survenite în anul 2005, au fost eliminate zerourile din valoare, ajungând la suma actuală. Ioana Ciocan a promis că va contacta directorul muzeului pentru a încuraja expunerea tabloului, descriind lucrarea drept una absolut superbă.
Problema reevaluării patrimoniului este însă una complexă, deoarece instituțiile publice sunt obligate să reevalueze bunurile culturale mobile la fiecare 10 ani. Procesul poate fi realizat de experți acreditați de Ministerul Culturii sau de ANEVAR, însă Ioana Ciocan subliniază că totul se lovește de lipsa bugetelor necesare. Ea a întrebat public și autoritățile care sunt resursele reale pentru evaluarea a milioane de piese, de la pictură la sculptură.
Directorul Muzeului de Artă, Florin Sicoie, a explicat că expertizarea lucrărilor implică costuri foarte mari, reprezentând între 5% și 10% din valoarea fiecărei piese. De exemplu, pentru un tablou estimat la 400.000 de lei, taxele de evaluare pot ajunge la sume de 20.000 sau 40.000 de euro. Florin Sicoie a precizat că, deși până în 2017 se realizau expertize anuale, lipsa banilor a oprit acest proces.
În cadrul auditului, s-a constatat că în Muzeul Județean de Artă Prahova 'Ion Ionescu Quintus', tabloul 'Peisaj cu bordei' a fost evaluat în 2011 la 868.575 lei, în timp ce lucrarea 'Peisaj' a rămas neevaluată. Totodată, la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, s-a observat o lipsă de omogenitate în înregistrări, existând atât valori istorice, cât și valori actualizate, ceea ce afectează reflectarea reală a activelor.
Gestionarea patrimoniului cultural în România se confruntă cu dificultăți financiare cronice, afectând capacitatea muzeelor de a menține inventarele la zi. Pe lângă costurile ridicate ale expertizelor, sectorul este marcat de salarii extrem de mici, ceea ce îi determină pe specialiști să rămână în sistem doar din pasiune. Această fragilitate a segmentului cultural pune sub semnul întrebării supraviețuirea unor instituții de patrimoniu din cauza resurselor limitate.