Situația clădirilor cu risc seismic din București rămâne una critică, reflectând dificultățile majore în procesul de consolidare a imobilelor. În ultimii 32 de ani, prin programele derulate de autorități, au fost consolidate doar 37 de clădiri în întreaga Capitală. În prezent, numărul clădirilor care prezintă probleme structurale depășește 2.300 de unități, însă această cifră include doar imobilele care au trecut prin procesul de expertiză, cifra reală fiind considerată mult mai mare.
Un incident recent din sectorul Drumul Taberei a pus din nou în prim-plan pericolul la care sunt expuși locuitorii. Un bloc cu risc seismic a fost evacuat după ce s-a semnalat apariția unei crăpături care se întinde pe trei etaje, situată între două scări ale imobilului. Primăria Capitalei a precizat că această fisură era cunoscută de aproximativ 9 ani, însă procesul de intervenție a fost blocat deoarece proprietarii au refuzat soluția de consolidare propusă de autorități.
Matei Sumbasacu, fondatorul Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic, alături de Răzvan Munteanu, directorul executiv al Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS), au analizat obstacolele care împiedică lucrările. AMCCRS este instituția responsabilă cu gestionarea consolidărilor în București, însă procesul de implementare a proiectelor este îngreunat de bariere legislative și de lipsa de consens în rândul proprietarilor din blocurile vizate de intervenții.
Regulile privind acordul proprietarilor pentru începerea lucrărilor s-au schimbat de mai multe ori în ultimii ani pentru a facilita procesul. În prezent, un imobil poate fi introdus în programul de consolidare dacă există acordul a jumătate plus unu dintre proprietari. Înainte de anul 2022, legislația impunea acordul a două treimi din proprietari, iar până în 2018, era necesară aprobarea tuturor proprietarilor pentru ca lucrările să poată începe.
Evoluția legislației reflectă încercările de a simplifica procedurile administrative, însă numărul mic de clădiri consolidate rămâne o provocare pentru siguranța urbană. Deși cerința de vot a scăzut treptat, rezistența unor grupuri de proprietari continuă să fie un factor de blocaj important. Această situație menține numeroase imobile într-o stare de vulnerabilitate, așteptând intervenții care pot fi amânate ani de zile din cauza lipsei de consens.
Problema siguranței structurale în București este strâns legată de modul în care sunt gestionate expertizele tehnice și deciziile asociațiilor de proprietari. Deși cadrul legal a fost relaxat pentru a permite intervențiile mai rapide, viteza de consolidare a clădirilor rămâne nesemnificativă în raport cu volumul de imobile care necesită lucrări urgente pentru a preveni riscurile majore în cazul unui seism.