Reorganizarea activității reprezintă un atribut al angajatorului, însă desființarea unui loc de muncă este legală doar dacă este efectivă și are o cauză reală și serioasă. În cazul unui litigiu de muncă, sarcina probei revine întotdeauna angajatorului, care nu poate aduce în fața instanței motive suplimentare față de cele menționate în decizia de concediere. Fundamentarea juridică și factuală a măsurii trebuie să existe înainte de emiterea documentului, nu să fie reconstruită ulterior.
Unul dintre principalele riscuri este desființarea postului doar „pe hârtie”, prin menținerea rolului sub altă denumire sau angajarea rapidă a unei alte persoane cu atribuții identice. De asemenea, utilizarea formulei generice „reducerea costurilor” fără documente care să explice măsura este o eroare gravă. Dosarul de reorganizare trebuie să includă analize financiare, organigrame și state de funcții, demonstrând că schimbarea este concretă și nu are legătură cu persoana salariatului.
Angajatorii pot comite greșeli și prin utilizarea reorganizării pentru a rezolva probleme de performanță sau disciplină, evitând procedurile legale specifice. O altă problemă apare la redactarea deciziei, care trebuie să indice clar motivele și durata preavizului, fără a fi generică sau contradictorie. În cazul concedierilor colective, angajatorul trebuie să respecte criteriile de prioritate și să verifice perioadele de protecție, asigurându-se că preavizul nu este mai mic de 20 de zile lucrătoare.
În procesele de concediere colectivă, confuzia dintre criteriile de selecție și procedura legală poate duce la anularea măsurii. Dacă sunt atinse anumite praguri, consultarea sindicatului și notificarea inspectoratului teritorial de muncă sunt obligații stricte. În plus, dacă o activitate este reluată în termen de 45 de zile de la concedierea colectivă, foștii salariați au dreptul de reangajare cu prioritate. Orice eroare de calcul a preavizului sau ignorarea interdicțiilor de concediere constituie un motiv de pierdere în instanță.
Conform art. 80 din Codul muncii, dacă decizia este anulată, angajatorul este obligat să plătească despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate, plus toate celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat. Pentru un funcționar cu un salariu brut de 20.500 lei pe lună, o despăgubire pentru 24 de luni poate ajunge la 492.000 lei. În cazul unui salariu mediu brut de 9.497 lei, suma pentru aceeași perioadă de doi ani este de 227.928 lei.
Tendința concedierilor colective în România este în creștere, conform datelor furnizate de ANOFM. În perioada ianuarie-august 2026, 208 angajatori au notificat intenția de a concedia colectiv 22.146 de persoane, însă 10.451 de salariați au fost efectiv concediați. Comparativ cu aceeași perioadă din 2025, când s-au înregistrat 8.251 de concedieri colective efective, aceasta reprezintă o creștere de 26,7% a numărului de persoane afectate.