Documente inedite din arhivele fostei Securități dezvăluie o latură mai puțin cunoscută a aparatului represiv comunist din anii 1980. În această perioadă, ofițerii care dădeau lucrări scrise erau taxați de către superiori pentru lipsă de rigurozitate profesională în gestionarea cazurilor de supraveghere. Detaliile provin dintr-un dosar din 1985, publicat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care prezintă modul în care cadrele Securității Municipiului București erau evaluate periodic prin teste practice de eficiență.
În cadrul acestor examene organizate de Serviciul 120 al Securității Capitalei, ofițerii trebuiau să rezolve un scenariu fictiv de mare complexitate. Subiectul viza un cetățean român a cărui soție rămăsese ilegal în Statele Unite și solicitase sprijinul organizațiilor internaționale pentru drepturile omului. Candidații aveau misiunea de a elabora un plan operativ complet pentru a bloca intenția cetățeanului de a părăsi țara alături de copil, fie prin căi legale, fie prin metode frauduloase, prevenind totodată orice protest public.
La testarea din anul 1985 au participat trei cadre: locotenent-colonelul Nicolae Vintilă, maiorul Vasile Preda și locotenentul Ovidiu Dănilă. Evaluarea a fost condusă de căpitanul Stana Creța, care a aplicat principiul ierarhic în care funcția prevala asupra gradului militar. Rezultatele au evidențiat carențe majore la ofițerii cu experiență, locotenent-colonelul și maiorul obținând doar nota 5, în timp ce locotenentul, cel mai tânăr dintre participanți, a primit nota 7, deși stilul său de redactare a fost considerat școlăresc.
Evaluatoarea a lăsat adnotări critice pe lucrările subalternilor, semnalând o slabă capacitate de analiză. La lucrarea maiorului Preda, s-a notat că evaluarea unei situații operaționale nu înseamnă simpla povestire a unui caz. În cazul locotenent-colonelului Vintilă, propunerile au fost considerate naive sau nejustificate. Între altele, solicitarea unei percheziții domiciliare a fost criticată prin întrebarea retorică „pentru ce?”, cu mențiunea că o asemenea măsură denotă o neînțelegere a gravității cazului prezentat.
Planul propus de locotenent-colonelul Vintilă includea un arsenal tehnic și informativ extins pentru a controla cetățeanul. Acesta prevedea deschiderea unui dosar de urmărire informativă, interceptarea conviziilor telefonice, violarea corespondenței și filajul operativ, alături de verificări la frontieră prin direcțiile de pașapoarte și contrainformații. De asemenea, planul viza recrutarea informativă a cercului de apropiați, inclusiv a unei inginere care călătorea frecvent în străinătate, pentru a influența și tempera acțiunile soției cetățeanului aflate în SUA.
Aceste proceduri de monitorizare și control făceau parte din mecanismele de supraveghere ale regimului comunist, menite să limiteze libertatea de mișcare și disidența. Evaluările periodice ale ofițerilor demonstrau încercarea aparatului de securitate de a menține un standard de eficiență în aplicarea metodelor de represiune și în gestionarea riscurilor de emigrare ilegală sau de implicare în acțiuni de protest internaționale.