În România, procesul de recuperare medicală pentru persoanele care au suferit un accident vascular cerebral este marcat de un acces insuficient la servicii specializate. Conform Strategiei Naționale pentru Combaterea Bolilor Cardiovasculare și Cerebrovasculare 2025–2030, doar aproximativ 30% dintre pacienții cu AVC beneficiază de programe de recuperare în secțiile de neurologie. Deși tratamentul acut a făcut progrese prin extinderea accesului la trombectomie mecanică și tromboliză intravenoasă, etapa de după stabilizarea stării de sănătate rămâne critică.
Organizația ALIA subliniază faptul că serviciile de neuroreabilitare sunt inegal distribuite pe teritoriul țării, fiind concentrate în principal în marile orașe și în centrele universitare. Această lipsă de echitate geografică pune în dificultate pacienții din afara zonelor urbane majore. Liliana Curea, președintele Asociației pentru Lupta Împotriva AVC, a declarat că „salvarea vieții este doar primul pas. Pentru pacient și familie, adevărata provocare continuă după externare, când începe drumul recuperării”.
Documentul oficial prevede obiective specifice pentru anul 2030, vizând îmbunătățirea semnificativă a sistemului de îngrijire. Autoritățile urmăresc ca peste 90% dintre pacienții eligibili să fie incluși în programe de neuroreabilitare până la finalul perioadei de implementare. Un alt obiectiv stabilit este ca 20% dintre acești pacienți să poată fi transferați direct de la spital către serviciile de reabilitare, pentru a asigura continuitatea tratamentului necesar.
Problema timpilor de așteptare reprezintă un alt aspect îngrijorător semnalat de reprezentanții asociației. Liliana Curea a menționat că unii pacienți ajung să aștepte între patru și cinci luni pentru a obține un loc într-o secție de recuperare. Pentru a asigura un parcurs funcțional, este necesară o colaborare strânsă între spitale, medicii de familie și serviciile comunitare, astfel încât recuperarea să nu depindă de resursele financiare ale familiei.
Procesul de recuperare după un AVC este unul complex și de lungă durată, adaptat nevoilor individuale. Acesta include kinetoterapie, terapie ocupațională, logopedie, evaluare neuropsihologică și sprijin pentru sănătatea mintală. Specialiștii recomandă începerea intervențiilor cât mai curând posibil, imediat ce starea medicală permite, pentru a facilita revenirea pacientului la activitățile sociale, la muncă și la viața de familie, asigurând astfel o integrare socială eficientă.
În cadrul sistemului de sănătate din România, gestionarea resurselor pentru boli cronice și acute este o prioritate constantă pentru autorități. Monitorizarea progresului în implementarea strategiilor naționale și publicarea periodică a datelor privind accesul efectiv la servicii sunt esențiale pentru a evalua dacă noile ținte de reabilitare sunt atinse. Eficiența acestor programe depinde direct de capacitatea de a reduce decalajul dintre tratamentul de urgență și îngrijirea de recuperare pe termen lung.