Ioana Ciocan, noul ministru al Culturii, a abordat subiectul utilizării termenului „ministră” în cadrul unei intervenții la Jurnalul de Seară pe Digi24. Aceasta a explicat faptul că, deși folosește această formă feminină în comunicarea sa obișnuită, o evită în anumite documente oficiale. Decizia sa de a utiliza această denumire este motivată de dorința de a evidenția prezența femeilor în funcții de decizie, într-un mediu politică dominat de bărbați.
În cadrul discuției, Ioana Ciocan a recunoscut că termenul de „ministră” este considerat colocvial conform dicționarului DOOM3. Ea a menționat că a primit numeroase corecturi pe rețelele sociale, unde utilizatorii i-au recomandat utilizarea formei de „ministru”. În ciuda acestor observații, ea a ales să mențină utilizarea termenului feminin pentru a marca efortul depus de femeile care ocupă astfel de poziții de responsabilitate în stat.
Pentru a oficializa această abordare, Ioana Ciocan a inițiat o interogare la Institutul de Lingvistică. Scopul acestui demers este de a reglementa utilizarea formelor de feminizare în documentele de stat. Ea își dorește ca în viitor, la următorul decret pentru funcția de ministru al Culturii, să fie scris explicit „ministră” dacă persoana numită este femeie, evitând astfel utilizarea formei de gen masculin pentru toate cazurile.
Ministrul a precizat că semnează documentele cu titlul de „ministră”, cu excepția actelor descrise ca fiind ultra-ultra-oficiale. Conform consultărilor realizate la Institutul de Lingvistică, în aceste documente specifice trebuie păstrată denumirea de „Ministrul Culturii”. Această distincție între comunicarea publică și cea strict administrativă este menită să respecte normele de redactare oficială, în timp ce restul interacțiunilor păstrează nuanța de gen dorită de ea.
Motivul principal din spatele acestei preferințe rezidă în reprezentarea de gen în politică. Ioana Ciocan a declarat că numărul femeilor în politică este foarte mic, ceea ce face necesară claritatea prin utilizarea termenului de „ministră”. Ea consideră că este important să fie marcate clar femeile care fac acest efort suplimentar de a ocupa și de a exercita funcții de conducere în cadrul instituțiilor publice.
Utilizarea formelor de feminizare în limbajul administrativ și politic este un subiect de dezbatere constantă în România, implicând adesea consultări cu instituții de specialitate precum Institutul de Lingvistică. Aceste discuții vizează modul în care normele de limbaj, precum cele stabilite în dicționarele de referință, se aplică în contextul evoluției sociale și al dorinței de o reprezentare mai explicită a genului în spațiul public oficial.