În perioada anilor ’70 și ’80, bancurile politice au reprezentat o formă constantă de exprimare a nemulțumirii față de regimul comunist din România. Umorul sarcastic, care îi viza pe Nicolae Ceaușescu și pe conducerea partidului, circula intens în cercurile de prieteni, la locurile de muncă sau în mediul universitar. Aceste glume, care foloseau adesea personajul Bulă sau întâlniri imaginare între lideri precum Leonid Brejnev sau președinți americani precum Ronald Reagan, erau monitorizate strict de poliția politică.
Pentru Securitate, aceste manifestări de umor nu erau simple glume, ci acțiuni ostile regimului care trebuiau semnalate de colaboratori. Documentele publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității arată că astfel de discuții declanșau verificări și anchete care afectau direct cariera celor vizați. Un caz documentat vizează un student de la secția Pescuit Oceanic a Universității din Galați, semnalat în vara anului 1985 pentru că făcea glume la adresa conducerii statului și a partidului.
Conform unei note informative din 28 iulie 1985, tânărul, aflat în anul al II-lea, a făcut glume în prezența altor trei studenți, dintre care unul era sursa informativă identificată sub numele de cod „CORNEL”. Ofițerul de Securitate a propus audierea celor prezenți pentru a stabili amploarea discuțiilor. Ulterior, la 25 noiembrie 1985, Inspectoratul Județean Galați a solicitat introducerea studentului în dosarul de problemă 1552, după ce acesta a făcut comentarii negative despre nivelul de viață din țară.
Pe lângă glumele politice, studentul și-a exprimat în fața unei persoane dorința de a vedea „ce înseamnă o țintă capitalistă”, fapt care a agravat situația sa. În urma verificărilor, tânărul a fost chemat la sediul Securității și avertizat oficial. Ca pedeapsă, i s-a interzis îmbarcarea pe navele de pescuit care navigau în apele internaționale, afectându-i direct viitorul profesional la Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea, unde a fost nevoit să stea în concediu fără plată.
Sistemul de supraveghere permitea aplicarea unor măsuri diverse, de la audieri până la discuții de condamnare în cadrul colectivului sau implicarea părinților în cazul minorilor. Avertizările puteau fi făcute chiar și în prezența șefilor ierarhici sau a secretarului de partid de la locul de muncă. Astfel, simpla răspândire a unor anecdote, fără organizarea unor proteste reale, era suficientă pentru a atrage atenția organelor de poliție politică și pentru a impune restricții asupra vieții personale.
În perioada comunismului, controlul social era exercitat prin monitorizarea constantă a comportamentului cetățenilor, inclusiv a modului în care aceștia vorbeau despre autorități. Securitatea utiliza o rețea vastă de informatori pentru a identifica orice urmă de disidență, transformând orice critică indirectă sau glumă într-un motiv de investigație oficială. Această supraveghere constantă avea scopul de a menține ordinea politică și de a descuraja orice formă de opoziție morală sau verbală față de conducerea de stat.