Belgia a adoptat o nouă legislație care autorizează poliția să intervină direct la domiciliul persoanelor fără documente de ședere. Măsura, care a fost votată la miezul nopții, permite forțelor de ordine, însoțite de funcționarii Oficiului pentru Străini, să intre în locuința unei persoane căreia i s-a interzis șederea în țară. Această procedură este menită să faciliteze arestarea persoanelor vizate de expulzare, oferind autorități mai multă putere de intervenție.
Procedura extinde competențele poliției și asupra locuințelor unor terți, în cazul în care străinul respectiv locuiește acolo. Textul legislativ vizează în mod specific persoanele care fac obiectul unei măsuri de expulzare și care sunt considerate susceptibile de a aduce atingere ordinii publice sau securității naționale. În situațiile în care este necesar, poliția are autorizația de a solicita asistența unui lăcătuș pentru a putea intra în proprietăți.
În ciuda extinderii acestor puteri, procesul legal impune anumite limite pentru a preveni abuzurile. Autorizarea prealabilă a unui judecător de instrucție rămâne o condiție obligatorie pentru ca intervenția poliției în locuințe să poată avea loc. Această verificare judiciară este menită să asigure respectarea procedurilor legale în timpul operațiunilor de arestare sau de expulzare a străinilor care nu dețin documente de ședere valide în Belgia.
Ministrul pentru azil și migrație, Anneleen Van Bossuyt, a calificat această schimbare legislativă drept una „istorică”. Ea a susținut că, dacă un individ reprezintă un pericol pentru societatea belgiană, serviciile de aplicare a legii trebuie să poată interveni eficient. Anneleen Van Bossuyt a respins totodată orice insinuări care ar sugera că această nouă măsură ar reprezenta o „vânătoare de vrăjitoare împotriva persoanelor fără documente”.
Pe de altă parte, organizațiile non-guvernamentale au reacționat vehement împotriva noului text, considerându-l o încălcare a libertăților fundamentale. Amnesty Belgia a denunțat legea, susținând că aceasta este contrară Constituției belgiene și că menține o confuzie între lipsa unui permis de ședere și delincvență. Mobilizarea ONG-urilor subliniază tensiunile sociale și juridice pe care această decizie legislativă le provoacă în cadrul societății belgiene.
Această controversă legislativă se încadrează într-un context de dezbateri aprinse care au persistat în țară de mai mulți ani. Temele legate de gestionarea migrației și de echilibrul dintre securitatea națională și drepturile individuale rămân subiecte sensibile în spațiul public belgian. Decizia de a permite accesul forțelor de ordine în locuințe marchează un punct de cotitură în modul în care statul gestionează persoanele fără statut legal de ședere.