Un cercetător analizează posibilitatea ca împăratul roman Tiberius să fi încercat să obțină recunoașterea oficială a lui Iisus drept divinitate la scurt timp după moartea sa. Evenimentul ar fi avut loc în jurul anului 35 d.Hr., la aproximativ doi ani după crucificarea lui Iisus, conform cronologiei tradiționale. Această inițiativă ar fi fost însă respinsă de Senatul roman, conform relatărilor istorice analizate în cadrul cercetării recente.
Cercetătorul Luigi Zito examinează credibilitatea acestor informații publicate în revista Aequitas Magazine, verificând dacă ele corespund practicilor administrative ale Imperiului Roman. Sursa principală utilizată este scriitorul creștin Tertulian, care susținea că Tiberius a primit informații din Palestina despre natura divină a lui Hristos. Zito argumentează că această propunere ar fi putut fi o strategie politică menită să reducă tensiunile religioase din Iudeea, nu o dovadă de conversie personală a împăratului.
Analiza sugerează că dezacordul dintre împărat și Senat este plauzibil din punct de vedere politic, deoarece cele două instituții aveau atribuții care se suprapunea în privința culturilor religioase. Studiul menționează că, dacă evenimentul a fost real, ideea divinității lui Iisus ajunsese la nivelul conducerii Imperiului Roman foarte devreme. Cercetătorul subliniază că dreptul roman, ca sistem de reglementare a realităților concrete, poate constitui o sursă istorică importantă pentru această perioadă.
O altă perspectivă este cea oferită de tradiția armeană a lui Moise din Khoren, care menționează corespondența dintre regele Abgar al Edessei și Tiberius. În aceste scrisori, Abgar ar fi cerut promovarea venerării lui Iisus, iar Tiberius ar fi răspuns că subiectul a fost deja discutat cu Senatul. Deși aceste documente nu sunt autentificate din secolul I, ele reprezintă o verigă în tradiția care leagă figura lui Iisus de deciziile conducerii imperiale.
Cercetarea lui Zito include și referințe la Iustin Martirul, care susținea că documentele administrației lui Ponțiu Pilat ar fi putut confirma miracolele lui Iisus. De asemenea, fragmentul filosofului Porfir pune la îndoială de ce Iisus nu s-a arătat oficial în fața Senatului sau a poporului roman. Aceste elemente, coroborate cu practicile de integrare a divinităților străine în Roma, susțin că evenimentul merită analizat cu seriozitate de către istorici.
În perioada domniei lui Tiberius, între anii 14 și 37 d.Hr., autoritatea romană gestiona cu strictețe culturile religioase pentru a menține ordinea publică. Romanii au integrat în trecut divinități precum Cybele sau zeii egipteni Isis și Serapis, demonstrând că deciziile religioase erau adesea influențate de interese politice și de nevoia de stabilitate în provinciile administrate.