O nouă cercetare a demonstrat că durata școlarizării poate influența direct riscul de dezvoltare a demenței. Studiul a analizat efectele unei reforme educaționale implementate în Marea Britanie în anii 1970, oferind dovezi care susțin existența unei legături cauzale între numărul de ani petrecuți la școală și incidența acestor afecțiuni neurologice. Această descoperire este semnificativă, deoarece majoritatea studiilor anterioare au demonstrat doar o simplă asociere între nivelul de educație și sănătatea creierului, fără a putea confirma o contribuție directă a școlarizării.
Echipa de cercetare a utilizat o reformă legislativă adoptată în Marea Britanie în 1972, care a modificat vârsta minimă de părăsire a școlii de la 15 la 16 ani în Anglia, Scoția și Țara Galilor. Această schimbare a vizat persoanele născute la sau după data de 1 septembrie 1957. Prin această metodă, numită experiment natural, oamenii de știință au putut compara indivizi născuți în apropierea acelei date, unii fiind obligați să rămână la școală încă un an, în timp ce alții au putut pleca mai devreme.
Analiza a fost realizată pe baza datelor din UK Biobank, o bază de date vastă care conține informații medicale și genetice de la peste 100.000 de participanți. Diagnosticele de demență au fost identificate prin consultarea istoricului medical, a registrelor spitalicești și a celor de decese. Cercetătorii au estimat că un an suplimentar de școlarizare a fost asociat cu o scădere de aproximativ 0,88 puncte procentuale a incidenței cumulate a bolii Alzheimer și a altor forme de demență în grupul analizat.
Un aspect crucial al cercetării este modul în care educația interacționează cu predispoziția genetică, inclusiv cu gena APOE4, cunoscută pentru riscul crescut de Alzheimer. Rezultatele au indicat faptul că beneficiul educației suplimentare a fost vizibil chiar și în rândul persoanelor cu risc genetic ridicat. În timp ce în grupul care nu a fost afectat de reformă predispoziția genetică ducea la o incidență mai mare a bolii, în grupul afectat de reformă, anul de școală în plus a redus semnificativ acest risc.
Deși mecanismul exact nu a fost stabilit, cercetătorii sugerează că educația poate proteja sănătatea creierului prin factori precum venituri mai mari, calificări profesionale superioare sau activități care stimulează funcțiile cognitive. Leandro Carvalho, economist în domeniul sănătății la Universitatea din California de Sud, a explicat că, deși genele influențează riscul, acestea nu determină inevitabil apariția bolii. Studiul subliniază că factorii care pot fi modificați pe parcursul vieții pot influența riscul de demență, chiar și în prezența unor predispoziții genetice marcate.
Cercetarea a fost publicată în PNAS și subliniază importanța factorilor de mediu și educaționali în prevenirea declinului cognitiv. Deoarece participanți aveau cel mult aproximativ 65 de ani la momentul analizei, numărul total de diagnostice era încă redus. Autorii avertizează că urmărirea acestor persoane pe măsură ce înaintează în vârstă va fi esențială pentru a clarifica amploarea exactă a efectului pe termen lung și pentru a stabili beneficiul real pentru fiecare individ.