Liderii europeni aplică o strategie eronată în gestionarea relațiilor cu președintele SUA, Donald Trump, conform declarațiilor lui Anthony Scaramucci. Fostul director de comunicare al Casei Albe, care a ocupat această funcție într-unul din primele mandate ale liderului american, a oferit detalii despre modul în care ar trebui abordat acest politician. Scaramucci susține că este necesară o atitudine fermă, deoarece Donald Trump nu manifestă respect față de persoanele care nu adoptă o astfel de poziție.
În cadrul unui interviu pentru WELT AM SONNTAG, Scaramucci a distins între două tipuri de comportament, numindu-le abordarea lui Mark Rutte și abordarea lui Mark Carney. El l-a criticat pe Mark Rutte, secretarul general al NATO, considerând că acesta face o greșeală majoră prin ambiguitate sau prin gesturi de lingușire. Potrivit lui Scaramucci, comportamentul lui Rutte duce inevitabil la pierderea respectului din partea președintelui american, fără a aduce niciun câștig politic sau strategic.
Pe de altă parte, Scaramucci a declarat că Mark Carney, prim-ministrul Canadei, gestionează mult mai bine această relație dificilă. Deși această abordare poate implica dificultăți economice pentru țara sa, Scaramucci consideră că poporul canadian îi este alături. Spre deosebire de modelul de conformare, Carney s-a retras din negocierile comerciale cu SUA, refuzând atât ofertele, cât și cererile Washingtonului, promițând în schimb răspunsuri prin tarife echivalente, dolar cu dolar.
Scaramucci a criticat și membrii Partidului Republican, acuzându-i de lașitate în încercarea de a-l controla pe Donald Trump. El a menționat că parlamentarii din Senat și din Camera Reprezentanților nu au reușit să îi respingă deciziile președintelui, oferind ca exemplu suspendarea unor prevederi din legea privind sancțiunile împotriva Rusiei. Această lipsă de reacție a fost descrisă ca fiind un exemplu de tactici de forță și intimidare utilizate de către liderul american.
Contextul actual arată că Europa pare să cedeze frecvent presiunilor exercitate de președintele SUA. Un exemplu relevant este acordul comercial UE-SUA, care a fost criticat pentru că ar favoriza Washingtonul. De asemenea, la summitul NATO de anul trecut de la Haga, aliații europeni au convenit asupra unui obiectiv de cheltuieli de 5% din PIB până în anul 2035, o măsură care corespunde direct cerințelor principale formulate de Donald Trump.
În concluzie, analiza lui Scaramucci subliniază tensiunea dintre nevoia de conformare și necesitatea de a menține o poziție de forță. În timp ce Mark Rutte a declarat anterior că îi place președintele și că acțiunile acestuia pentru NATO sunt excelente, Scaramucci avertizează că această politică de apreciere nu produce rezultate durabile în fața unui lider care utilizează intimidarea pentru a obține ceea ce dorește.