Alegerea marți reprezintă un test de popularitate major pentru Donald Trump și administrația republicană în Statele Unite ale Americii. Alegătorii americani sunt chemați la urne pentru a desemna toți cei 435 de membri ai Camerei Reprezentanților și 35 dintre cei 100 de senatori. Rezultatul acestui scrutin va stabili direct ce partid, Democrat sau Republican, va deține controlul asupra Congresului pentru următorii doi ani de activitate legislativă.
Deși numele președintelui nu apare pe buletinul de vot, acest scrutin este privit ca un verdict asupra guvernării actuale. Statistica indică faptul că partidul președintelui plătește aproape întotdeauna prețul exercitării mandatului. În 18 din cele 20 de alegeri de la jumătatea mandatului desfășurate între 1946 și 2022, alegătorii au redus numărul de locuri ocupate de partidul care deținea controlul la Casa Albă. Pierderea medie a fost de 26 de locuri.
Singurele excepții la această regulă istorică au fost democrații lui Bill Clinton în 1998 și republicanii lui George W. Bush în 2002. Politologii definesc acest fenomen drept „penalizarea președintelui” sau „penalizarea de la jumătatea mandatului”. Analizele arată că președinții democrați au suferit cele mai mari înfrângeri, pierdând în medie 29 de locuri în Camera Reprezentanților, în timp ce președinții republicani au pierdut în medie circa 23 de locuri.
Istoricul înfrângerilor mari include anul 2010, când democrații sub Barack Obama au pierdut 64 de locuri, permițând republicanilor să preia controlul. În 2018, la jumătatea mandatului lui Donald Trump, republicanii au pierdut 42 de locuri și controlul Camerei Reprezentanților. Cele mai grave pierderi pentru republicani au fost în timpul mandatelor lui Dwight D. Eisenhower, cu 50 de locuri pierdute în 1958, și al lui Gerald Ford, cu 48 de locuri în 1974.
În ceea ce privește Senatul, impactul alegerilor este mai redus, deoarece se dispută doar o treime din cele 100 de locuri disponibile. Partidul președintelui a pierdut locuri în Senat în 13 din cele 20 de scrutinuri de la jumătatea mandatului organizate începând cu 1946. Totuși, controlul asupra acestei camere a fost pierdut în doar șase cazuri, ultima dată în anul 2014, deși uneori rezultatele celor două camere au evoluat în direcții opuse.
Sistemul electoral american pentru Congres funcționează pe un ciclu de termene fixe, ceea ce face ca alegerile de la jumătatea mandatului să fie un moment critic de reevaluare a politicilor guvernamentale. Aceste scrutini permit alegătorilor să modifice echilibrul puterilor fără a schimba președintele, influențând direct capacitatea administrației de a implementa reforme sau de a trece legi prin Congres.