O echipă formată din 13 cercetători internaționali a publicat o analiză semnificativă în revista științifică Journal of Happiness Studies. Aceștia au examinat rezultatele a aproximativ 600 de ani cumulați de studii dedicate cercetării despre viața bună. Concluzia principală indică faptul că fericirea nu depinde de avere sau de circumstanțe ideale, ci este strâns legată de calitatea relațiilor cu ceilalți oameni.
Factorii determinanți pentru o viață fericită includ relațiile apropiate, timpul petrecut alături de familie sau prieteni și sentimentul de apartenență la o comunitate. Lara Aknin, specialistă în psihologie socială la Universitatea Simon Fraser, a subliniat că, deși fericirea rezultă dintr-o simfonie de factori, relațiile reprezintă cel mai important secret. Aceasta a colaborat la acest studiu cu Säde Stenlund de la Universitatea Harvard și Kelsey O'Connor de la Institutul Național de Statistică și Studii Economice din Luxemburg.
Analiza demonstrează că prezența unei singure persoane de încredere poate influența masiv starea de bine, iar implicarea în mai multe comunități crește acest sentiment exponențial. În același timp, cercetătorii au demontat mitul conform căruia banii aduc fericire. Studiul precizează că veniturile confortabile sunt utile doar pentru acoperirea nevoilor de bază, însă câștigurile suplimentare au un impact tot mai redus asupra stării de bine după satisfacerea acestor necesități primare.
O altă componentă esențială este munca semnificativă, care trebuie să fie în acord cu valorile personale ale individului. Nu este vorba despre statutul profesional sau salariu, ci despre sentimentul că activitatea desfășurată contează. Experții recomandă savurarea experiențelor pozitive și practicarea unor strategii precum meditația sau recunoștința. Aceste metode pot ajuta chiar și persoanele cu tendințe pesimiste să vadă lumea într-un mod mai pozitiv.
Din punct de vedere statistic, modelele de psihologie sugerează că doar aproximativ 10% din nivelul de fericire este asociat cu circumstanțele de viață, precum vârsta sau locul în care trăim. În schimb, până la 40% din bunăstare este legat de activitățile voluntare și de modul în care alegem să ne utilizăm timpul. Cercetătorii subliniază că fericirea nu înseamnă o stare continuă de bine, ci o capacitate de adaptare la realitățile lumii.
Domeniul studiului fericirii a cunoscut o evoluție constantă de la începuturile sale din anii 1970. De la primele cercetări inițiale, disciplina s-a diversificat considerabil, însă misiunea principală rămâne transformarea datelor științifice în aplicații practice. Scopul final este ca aceste descoperiri să poată schimba direct calitatea vieții oamenilor prin îmbunătățirea modului în care aceștia își gestionează relațiile și activitățile zilnice.