O mișcare de protest de amploare, bazată pe dinamici generaționale, începe să se contureze pe multiple continente, depășind amploarea manifestărilor din Europa. Fenomenul este vizibil în regiuni precum Africa, India și America Latină, dar și în țări precum Franța, Serbia sau Albania. Această mobilizare nu mai poate fi considerată o simplă coincidență, având în vedere extinderea sa geografică masivă, de la Senegal până în Chile sau de la Kenya până în India.
Spre deosebire de generația baby-boomerilor, care în anii ’60 contestau ordinea postbelică și promovau anarhia în numele libertății individuale, urmașii lor caută ceva complet diferit. Tinerii de astăzi nu urmăresc o revoluție radicală, ci mai degrabă un nou reformism și restabilirea unor reguli comune. Aceștia aspiră la o revenire la statul care să acționeze ca arbitru, dorind soluții credibile pentru dificultățile întâmpinate și respectarea legii ca instrument de protecție.
Motivațiile acestei noi mobilizări sunt diverse, dar includ frecvent cererea pentru o educație de calitate, denunțarea corupției și respingerea forțelor politice uzate. Generația actuală suferă din cauza absenței unor reguli de viață clare și se simte vulnerabilă în fața brutalității banilor. Aceștia observă cum capitalul pune interesele acționarilor mai presus de cele ale angajaților, generând precaritate și inegalități abisale, în timp ce funcția redistributivă a statului și serviciile publice de sănătate intră în regres.
Acești tineri, care promovează noi curente politice în țări precum India, Serbia sau Albania, sunt descriși ca fiind social-democrați fără să știe. Ei nu sunt ostili economiei de piață, dar caută un model similar cu New Deal-ul sau modelul social european, bazat pe compromisuri între capital și muncă. Această nouă stângă nu mai vizează răsturnarea ordinii stabilite, ci o întoarcere la un stat puternic, capabil să tempereze dreptul celui mai puternic prin lege.
Angoasa existențială a acestei generații este alimentată și de fantomele războiului și de schimbările climatice. Într-un context în care inegalitățile cresc, tinerii caută să regăsească un fel de neopuritanism în ascensiune și reguli de conduită. Ei doresc ca statul să își recapete rolul de garant al stabilității, oferind un cadru în care forța banilor să nu mai domine absolut toate aspectele vieții sociale și economice.
Fenomenul de protest generațional reflectă o schimbare profundă în prioritățile sociale la nivel mondial. În timp ce generațiile anterioare au lăsat în urmă o lume transformată de revoluția sexuală și dispariția comunismului, noua generație trebuie să navigheze într-un sistem economic unde capitalul nu se mai teme de nicio constrângere ideologică. Această tranziție marchetează trecerea de la contestarea statului la dorința de a construi un stat care să protejeze cetățenii.