Proprietarii care dețin apartamente în care nu locuiesc au obligația legală de a achita o parte din cheltuielile de întreținere ale blocului de locuințe. Această plată este necesară pentru menținerea infrastructurii comune, indiferent dacă locuința este utilizată sau nu. Costurile includ reparațiile necesare la lift, terasă, acoperiș sau la conductele comune ale imobilului. De asemenea, acești proprietari trebuie să suporte salariile și remunerațiile pentru funcțiile de președinte al asociației, administrator și cenzor.
Avocatul Gelu Pușcaș explică faptul că aceste obligații de plată sunt dictate de cota-parte indiviză pe care fiecare proprietar o deține din părțile comune ale imobilului. Această cotă este menționată în actul de proprietate și reprezintă fracțiunea din spațiile comune care revine fiecărui deținător. Astfel, proprietarul deține nu doar locuința, ci și o parte din casa scării, fațadă sau ascensor. Prezența efectivă în apartament sau faptul că persoana locuiește în altă localitate nu îl exonerează de aceste plăți.
Există însă și anumite costuri care nu trebuie suportate de cei care nu locuiesc în apartamentele respective. Conform explicațiilor oferite de Gelu Pușcaș, de la Consultanță Asociații de Proprietari, aceste cheltuieli includ energia electrică, gazele, serviciile de salubritate și vidanjarea. Acestea sunt costuri de consum direct, spre deosebire de cele aferente structurii comune. În cazul apei, plata poate fi repartizată pe cotă-parte dacă adunarea generală a decis astfel pentru consumul de la scări sau pentru spălarea pubelelor.
Unii proprietari manifestă nemulțumiri, argumentând că anumite cheltuieli, precum cele pentru lift, ar trebui repartizate în funcție de numărul de persoane care locuiesc în bloc. Aceștia susțin că uzura ascensorului este cauzată de utilizatori, nu de suprafața apartamentului. Totuși, avocatul subliniază că repartizarea pentru lift și remunerațiile sunt reglementate strict de Legea nr. 196/2018. Această lege prevede că modul de calcul bazat pe cota-parte indiviză este imperativ și nu poate fi modificat prin decizii locale.
Nici administratorul, nici comitetul executiv și nici adunarea generală a proprietarilor nu au puterea de a decide o altă metodă de repartizare a acestor costuri. Gelu Pușcaș precizează că legea se află într-o ierarhie superioară față de statutul unei asociații sau de hotărârile adunării generale. Prin urmare, regulile stabilite de legislația privind asociațiile de proprietari și administrarea condominiilor trebuie respectate obligatoriu. Toate elementele care țin de partea comună vor apărea în lista de plată a proprietarului, chiar dacă apartamentul este nelocuit.
În România, reglementarea asociațiilor de proprietari este guvernată de cadrul juridic stabilit pentru organizarea și funcționarea acestora. Această legislație asigură un mod standardizat de gestionare a bunurilor comune într-un bloc de locuințe, prevenind deciziile arbitrare ale administratorilor. Respectarea cotelor-părți este esențială pentru menținerea stabilității financiare a asociațiilor și pentru asigurarea fondurilor necesare reparațiilor de întreținere și investițiilor în infrastructura de bază a clădirilor.