Multe persoane care au contribuit la sistemul public de pensii timp de zeci de ani se confruntă cu sume de bani foarte mici la ieșirea la pensie. Un exemplu concret este cel al unei femei care, după o activitate profesională de peste 35 de ani, primește o pensie de doar 1.795 de lei pe lună. Această situație ridică întrebări privind eficiența sistemului de calcul actual în raport cu efortul depus de angajați.
În cazul menționat, pensionara a lucrat timp de 35 de ani, 9 luni și 26 de zile, depășind astfel stagiul complet de cotizare de 32 de ani și 3 luni. Deși beneficiind de un total de 5,28744 puncte de stabilitate, suma finală primită rămâne sub pragul de 1.800 de lei. Această discrepanță între durata muncii și venitul lunar evidențiază modul în care alte variabile influențează calculul final.
Noua lege a pensiilor stabilește că valoarea pensiei este determinată de trei elemente esențiale: numărul anilor de cotizare, salariul obținut în fiecare an de activitate și perioadele de muncă în condiții speciale. Prin urmare, numărul mare de ani lucrați nu garantează automat un venit ridicat. Contribuțiile plătite în perioada de activitate au o influență directă asupra punctajului acumulat și, în final, asupra sumei pe care pensionarul o va primi.
Pentru persoanele care au realizat un stagiu contributiv de peste 25 de ani, legea prevede acordarea punctelor de stabilitate ca un bonus. Pentru anii lucrați între 25 și 30 de ani se acordă câte 0,50 puncte, iar pentru cei între 30 și 35 de ani se acordă câte 0,75 puncte. Punctajul suplimentar pentru anii de muncă peste 35 de ani este de un punct per an. Valoarea unui punct este de 81 de lei.
O explicație pentru pensiile mici constă în faptul că punctele de stabilitate nu pot compensa un punctaj contributiv redus, cauzat de salarii mici. Dacă un angajat a lucrat pe salariul minim, contribuțiile plătite sunt proporțional mai mici, ceea ce duce la un punctaj de contributivitate redus. Punctajul se calculează prin raportarea venitului lunar realizat la câștigul salarial mediu utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din anul respectiv.
Sistemul de pensii din România funcționează pe baza contribuțiilor procentuale calculate din salariul brut al angajatului. Aceste contribuții sunt direcționate către bugetul asigurărilor sociale pentru a asigura sustenabilitatea fondului de pensii. Diferențele de venit între doi pensionari care au lucrat același număr de ani apar din cauza gradului de variație al salariilor și a prezenței sau absenței perioadelor de muncă în grupe speciale.