Castanele comestibile, o delicatesă cu o istorie străveche în România, sunt tot mai greu de găsit în piețele locale. Deși regiuni precum Maramureș și zona subcarpatică a Olteniei au tradiție în cultivarea acestora, statisticile arată că țara importă de aproape zece ori mai multe castane decât produce. Majoritatea fructelor din supermarketuri provin de la mii de kilometri distanță, adesea din China, în timp ce producătorii locali se confruntă cu o scădere semnificativă a recoltelor.
În anii '60, industria locală de prelucrare a castanelor trecea printr-o perioadă de glorie, în special în regiunea Maramureș. Fabrica de conserve Agrofruct din Baia Mare producea anual între 85 și 90 de tone de piure de castane, un salt față de cele 31 de tone raportate în 1960. Această unitate utiliza tehnologii speciale pentru a transforma fructele în produse precum piure condimentat cu vanilie și rom sau castane în sirop, destinate consumului pe tot parcursul anului.
Producția de castane în România a suferit un declin sever în ultimii ani, fiind afectată de factori climatici și boli. Conform datelor FAOSTAT, producția de castane comestibile a scăzut de la 90 de tone în 2023 la doar 50 de tone în 2024, o scădere de peste 44 la sută. Pe lângă secetă, arborii au fost loviți de boala cauzată de ciuperca Cryphonectria parasitica, care a dus la uscarea multor păduri de castani de pe teritoriul țării.
În ciuda scăderii producției interne, importurile de castane au continuat să crească semnificativ. În 2025, România a importat 377 de tone de castane proaspete sau uscate, cu o valoare a importurilor de peste 1,36 milioane de dolari. Italia a fost principalul furnizor, livrând aproape 142 de tone, urmată de Germania, cu peste 94 de tone, și Țările de Jos, care a furnizat peste 85 de tone de fructe pentru piața națională.
Tradiția utilizării acestor fructe este una veche, fiind documentată chiar și la sfârșitul secolului al XIX-lea în zona Tismanei. În trecut, castanele erau folosite nu doar pentru hrană, ci și pentru a produce un bun rachiu, proces care implica înmuierea și fermentarea fructelor. Din 100 de kilograme de castane se puteau obține aproximativ 20 de litri de alcool de 90 de grade, o metodă prin care bogăția în spirt a castanei era valorificată eficient.
Pădurile de castani comestibili dețin o valoare ecologică ridicată și fac parte din habitatele forestiere protejate la nivel european datorită biodiversității pe care o adăpostesc. În România, aceste zone se regăsesc în principal în locuri ferite de curenții reci, precum regiunea Băile Herculane sau împrejurimile orașului Baia Mare, unde arborii au reușit să se dezvolte de-a lungul secolelor.