Companiile din România au posibilitatea de a achita o parte din chirie sau cazare pentru angajații lor direct din fondul de salarii, fără a plăti taxe suplimentare. Această facilitate fiscală permite acordarea unui sprijin financiar pentru locuință, sumele fiind complet scutite de impozitul pe venit de 10% și de contribuțiile sociale obligatorii, respectiv CAS de 25% și CASS de 10%. Măsura este gândită pentru a ajuta la atragerea și reținerea personalului într-o piață a muncii marcată de costuri de trai ridicate.
Pentru ca acest sprijin să nu fie considerat venit impozabil, Codul Fiscal impune respectarea a două plafoane stricte care trebuie aplicate simultan. Primul este plafonul individual al beneficiului, care este limitat la 20% din salariul minim brut garantat în plată în luna respectivă. De exemplu, dacă salariul minim brut este de 3.700 de lei, valoarea maximă neimpozabilă pe care un angajat o poate primi lunar pentru chirie este de 740 de lei. Această limită asigură un control asupra sumelor decontate.
Al doilea prag este plafonul global al beneficiilor neimpozabile, care este stabilit la maximum 33% din salariul de bază brut al angajatului. Această cotă de 33% reprezintă coșul general de beneficii care include și alte elemente precum abonamentele la sală, asigurările de sănătate, pensiile facultative sau hrana. Astfel, suma de maximum 20% dedicată chiriei trebuie inclusă în acest calcul total pentru a respecta reglementările fiscale. Consultantul fiscal Adrian Bența menționează că, la un salariu minim de 4.305 lei, suma de 20% înseamnă aproximativ 860 de lei.
Există condiții legale riguroase pentru a preveni abuzurile, precum interdicția de a deține o locuință proprie în localitatea unde se desfășoară activitatea. Angajatul sau soțul/soția acestuia nu trebuie să aibă proprietăți în acea zonă. De asemenea, spațiul închiriat nu poate fi proprietatea rudelor de gradul I, adică părinți sau copii. Toate plățile trebuie justificate prin documente legale, cum ar fi un contract de închiriere înregistrat la ANAF sau documente de la unități de cazare și hoteluri.
Această metodă de remunerare este considerată extrem de eficientă atât pentru angajator, cât și pentru angajat. Pentru angajat, banii rămân integral în buzunar, fără nicio reținere de taxe, fiind o sumă deductibilă direct din cheltuielile de locuință. Pentru angajator, suma decontată reprezintă o cheltuială deductibilă integral la calculul profitului, fără a genera contribuții datorate firmei sau taxe salariale suplimentare. Este o alternativă la mărirea clasică a salariului, unde statul percepe taxe aproape duble pentru fiecare leu acordat.
În cadrul sistemului fiscal românesc, decontarea cheltuielilor cu locuința reprezintă o modalitate de optimizare a pachetului salarial. Această practică se încadrează în reglementările Codului Fiscal privind beneficiile în natură și sumele decontate, oferind companiilor o alternativă la creșterea directă a salariului brut. Prin utilizarea acestor limite de 20% și 33%, firmele pot compensa costurile de trai fără a crește povara fiscală a angajaților sau costurile de mediu ale companiei.