Tatăl lui Iulian Surugiu a fost condamnat la moarte în urma participării la o manifestație anticomunistă și promonarhista desfășurată pe 8 noiembrie 1945. Evenimentul, organizat în Piața Palatului Regal cu ocazia onomasticii Regelui Mihai I, a dus la arestări masive și la o reprimare violentă din partea autorităților de la acea vreme. Sentința capitală a fost evitată doar prin intervenția regală în anul 1947.
Iulian Surugiu, care deține funcția de președinte al Partidului Patrioților, a oferit detalii despre acest moment istoric în cadrul unor interviuri. El a explicat faptul că tatăl său a făcut parte dintr-un grup de 1.000 de studenți care au beneficiat de grație. Această decizie a fost luată de regele Mihai în momentul abdicării sale, permițându-le acestor tineri să fie eliberați fără a avea un cazier penal.
În ciuda eliberării, tatăl lui Iulian Surugiu a fost supus unei prigoane constante de către regimul comunist timp de aproape trei decenii. Securitatea a continuat să îl urmărească până în anul 1974, perioadă în care acesta lucra ca șofer de cursă lungă pe o cisternă de țiței. Dosarul de urmărire conține aproximativ șapte bibliorafturi, semnalând o supraveghere constantă de către serviciile de informații, chiar dacă acesta nu deținea funcții importante în stat.
Urmărirea serviciilor de securitate s-a extins ulterior asupra propriului fiu, Iulian Surugiu, sub pretextul de moștenitor. Această supraveghere a continuat începând cu anul 1983 și s-a încheiat abia în 1993, odată cu închiderea dosarului de către SRI. Președintele Partidului Patrioților a declarat că păstrează aceste documente de urmărire în birou, exprimându-și totodată teama că acest proces de monitorizare ar putea afecta și următoarea generație a familiei sale.
Manifestația din 8 noiembrie 1945 a reprezentat un moment de rezistență împotriva regimului care se consolida după instalarea guvernului Petru Groza. Protestul a fost marcat de violență, rezultând 11 morți și sute de persoane arestate în urma intervenției forțelor de ordine. Acest eveniment a rămas în istorie ca un simbol al opoziției față de influența sovietică și a sprijinului pentru monarhie în acea perioadă tensionată.
Manifestația de la București a avut loc într-un context politic marcat de presiunea Uniunii Sovietice asupra guvernării de la acea vreme. Mii de oameni, în principal studenți și membri ai partidelor istorice, au încercat să exprime opoziția față de regimul comunist prin acest miting. Reprimarea dură a evenimentului a marcat începutul unei perioade de intensificare a represivității politice în România.