O situație neobișnuită a fost identificată în documentele Muzeului de Artă din Ploiești, unde tabloul „Peisaj” semnat de Nicolae Grigorescu apare evaluat la suma de doar 3,5 lei. Această valoare este extrem de mică în comparație cu evaluarea anterioară a operei, care, înainte de anul 1989, era de 35.000 de lei. Lucrarea de artă este păstrată în depozitul instituției, care se află sub autoritatea Consiliului Județean, nu sub cea a Ministerului Culturii.
Ministra Culturii, Ioana Ciocan, a intervenit pentru a explica acest incident, numindu-l drept o „eroare umană” ce a apărut în urma procesului de denominare a monedei. Ea a precizat că, în momentul în care s-au eliminat zerourile în anul 2005, s-a produs o greșeală de calcul care a dus la această sumă ridicolă. Conform declarațiilor sale, este vorba despre o eroare de procesare a datelor, în care s-a mutat o virgulă.
Ioana Ciocan a subliniat că această problemă a fost cauzată de condițiile precare de lucru din unele instituții. Ea a menționat că angajații pot lucra cu resurse extrem de limitate și, în unele cazuri, chiar cu un computer vechi pentru gestionarea acestor date. Ministra a declarat că a discutat deja cu directorul muzeului și că înțelege dificultățile logistice și tehnice cu care se confruntă personalul de la acea unitate de muzeu.
Procesul de reevaluare a bunurilor culturale mobile este obligatoriu pentru instituțiile publice la fiecare zece ani, însă resursele sunt insuficiente. Evaluările trebuie efectuate exclusiv de experți acreditați de Ministerul Culturii sau de evaluatori autorizați de Asociația Națională a Evaluatorilor din România (ANEVAR). Totuși, asigurarea bugetului necesar pentru a evalua milioane de piese din patrimoniul național reprezintă o provocare majoră pentru sistemul actual.
Pe lângă lipsa de fonduri, Ioana Ciocan a atras atenția asupra deficitului de specialiști calificați în domenii precum pictura sau sculptura. Ea a punctat că procesul de evaluare este unul lung și complex, necesitând mult timp pentru finalizare. Întrebarea centrală rămâne legată de bugetul disponibil, deoarece nu este vorba doar despre câteva lucrări izolate, ci despre gestionarea a milioane și milioane de piese care fac parte din patrimoniul cultural.
În România, evaluarea patrimoniului cultural este un proces strict reglementat pentru a proteja valoarea obiectelor de artă. Instituțiile trebuie să colaboreze cu experți autorizați pentru a asigura corectitudinea datelor de inventar și de asigurare. Lipsa de fonduri pentru aceste reevaluări periodice poate duce la discrepanțe între valoarea reală a obiectelor și cea înregistrată în actele oficiale ale muzeelor.