Canoniera „Eugen Stihi”, o navă cu o importanță istorică majoră pentru flota română, urmează să fie dezmembrată și trimisă la fier vechi. După ce a fost scoasă din uz în anul 2004, unitatea navală a suferit degradări constante și este acum cuprinsă de rugină în Portul Militar Mangalia. Procesul de distrugere a început după ce nava a fost transferată de la MApN către Ministerul Economiei, ajungând în final la Șantierul Naval Mangalia.
Construită inițial în 1916 în șantierul naval din Lorient, Franța, sub numele de „Friponne”, nava a ajuns în România în anul 1920. Aceasta a fost redenumită „Eugen Stihi” în onoarea unui erou al Marinei Române, căzut în timpul Bătăliei de la Turtucaia. Pe parcursul existenței sale, nava a îndeplinit diverse roluri esențiale, de la misiuni de dragare a minelor marine până la utilizarea ca navă-școală pentru instruirea viitorilor marinari români.
Istoria militară a canonierei include participarea la misiuni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În anul 1944, nava a fost preluată de către sovietici, fiind restituită României abia un an mai târziu. Ulterior, „Eugen Stihi” a fost utilizată în cadrul flotei ca navă hidrografică și pentru instruirea militarilor, fiind considerată o piesă de rezistență în cadrul Marinei Române, reprezentând una dintre cele patru canoniere care au servit ca principal instrument de luptă.
În anul 2015, Primăria Mangalia a încercat să preia nava pentru a o transforma într-un muzeu, însă acest demers nu a fost finalizat. Paul Foleanu, primarul din Mangalia, a declarat că documentele necesare au fost înaintate către MApN, dar procesul s-a blocat din motive necunoscute de către administrația locală. În prezent, Șantierul Naval Mangalia are sarcina de a identifica o firmă care să realizeze dezmembrarea unității maritime.
Reprezentanți ai marinei au exprimat regretul pentru pierderea acestui simbol. Contraamiralul de flotilă în rezervă, Sorin Learschi, a subliniat dificultatea de a vedea o navă dispărând fizic, menționând că nu au existat resursele necesare pentru protecția acesteia. De asemenea, contraamiralul în retragere, Constantin Șorobea, a evidențiat faptul că „Eugen Stihi” reprezenta o filă de istorie importantă pentru marinari și pentru întreaga țară, reflectând legăturile internaționale ale României.
Gestionarea activelor militare și a patrimoniului istoric marin reprezintă o provocare constantă pentru autoritățile române. În contextul în care unitățile de apărare și infrastructura navală sunt sub monitorizare, deciziile privind conservarea sau distrugerea navelor vechi reflectă starea resurselor dedicate protejării tradiției maritime. Acest caz de la Mangalia evidențiază dificultățile administrative în transformarea unor unități de război în obiective de patrimoniu cultural sau muzeal.