Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” a emis o recomandare oficială privind utilizarea termenilor pentru funcții publice în documentele de stat. Specialiștii propun utilizarea exclusivă a formei masculine „ministru” în redactarea actelor și documentelor oficiale, indiferent de genul persoanei care deține acea demnitate publică. Această decizie vine ca un răspuns la solicitările de clarificare legate de modul în care trebuie menționate funcțiile ocupate de femei în cadrul administrației.
Decizia a fost luată în urma unei solicitări făcute de Ministerul Culturii, după ce Ioana Ciocan a ales să se prezinte drept „ministra Culturii”. Această alegere a generat reacții din partea utilizatorilor de Facebook, care au corectat-o, sugerând utilizarea formei masculine. În urma acestor comentarii, Ioana Ciocan a solicitat un punct de vedere oficial pentru a înțelege dacă feminizarea denumirilor de funcții poate fi reglementată normativ.
Conform explicațiilor oferite de Alexandru Nicolae pe pagina de Facebook a institutului, feminizarea denumirilor de profesii și funcții este un fenomen dinamic. Acesta este influențat de evoluția limbii și de schimbările sociale, precum extinderea participării femeilor la responsabilități publice. Totuși, stabilizarea unei forme și neutralizarea conotațiilor sale presupun, de cele mai multe ori, o perioadă de variație între uzul colocvial și cel oficial.
În cadrul dicționarului DOOM3, publicat în anul 2021, anumite forme precum „decană”, „deputată” sau „președintă” sunt înregistrate fără marcaje speciale. În schimb, termenul „ministră” este marcat specific ca fiind de uz colocvial, în timp ce „primăriță” și „ministreasă” sunt indicate drept forme familiare. De asemenea, în același dicționar, forma „rectoră” este menționată ca fiind rară, oferind un cadru clar pentru utilizarea acestor cuvinte.
Pentru comunicarea scrisă formală, precum acte, adrese sau alte documente instituționale, Institutul recomandă utilizarea masculinului generic. Această formă desemnează funcția oficială din Guvern sau Cabinet, fără a ține cont de genul natural al persoanei care exercită acea funcție. Totuși, termenul „ministră” poate fi folosit în comunicarea orală sau în texte cu o componentă personală, inclusiv în intervenții publice, acolo unde este acceptat registrul colocvial.
Utilizarea limbii române în spațiul public și în documentele administrative este un proces constant de adaptare la normele academice. În România, reglementările lingvistice sunt stabilite de instituții precum Academia Română, care monitorizează modul în care evoluează uzul cuvintelor în funcție de contextul juridic sau social. Recomandările actuale pot fi reevaluate în viitor, în funcție de evoluția uzului și de eventuale schimbări normative.