Societatea Română de Reabilitare Medicală (SRRM) subliniază importanța începerii procesului de recuperare încă din perioada spitalizării pacientului. Conform instituției, reabilitarea medicală trebuie inițiată imediat ce starea de sănătate a persoanei care a suferit un accident vascular cerebral (AVC) devine stabilă. În acest proces, medicul de reabilitare medicală trebuie să facă parte din echipa multidisciplinară care îngrijeste pacientul, asigurând o tranziție corectă către recuperare.
Situația medicală din România este marcată de cifre îngrijorătoare, deoarece între 55.000 și 65.000 de persoane suferă un AVC în fiecare an. Aceste estimări, realizate de prof. univ. dr. Mădălina Iliescu, președintele SRRM, se bazează pe datele Organizației Mondiale a Sănătății, deoarece în țară lipsește un registru național dedicat. În prezent, accesul la tratament este limitat, astfel încât doar jumătate dintre cei aproximativ două milioane de români care au nevoie de reabilitare beneficiază de aceasta într-un an.
Eficiența tratamentului depinde de momentul și intensitatea intervenției, evitarea efortului maxim făcut prea rapid. Un studiu AVERT, publicat în The Lancet, a demonstrat că mobilizarea extrem de intensă în primele 24 de ore nu a ajutat, fiind asociată cu un rezultat mai slab la trei luni. Reabilitarea corectă trebuie să fie începută la timp și sub supraveghere medicală, în doza potrivită, pentru a proteja capacitățile de mișcare, vorbire sau înghițire ale pacientului.
Îngrijirea într-o unitate specializată poate reduce semnificativ riscurile, conform unei analize Cochrane din 2020, care a asociat acest lucru cu șanse cu aproximativ un sfert mai mici de deces sau dependență. În România, Ministerul Sănătății a anunțat în 2023 un program prioritar pentru neuroreabilitarea precoce a pacienților cu AVC acut în secțiile de neurologie. Acest program presupune finanțare directă pentru spitale, facilitând intervenția specialistului în medicină fizică și de reabilitare.
Lipsa unei reabilitări la timp poate duce la consecințe grave, precum pierderea echilibrului, dificultăți de vorbire sau spasticitate. Spasticitatea, reprezentând încordarea involuntară a mușchilor, afectează între 20% și 40% dintre pacienții cu AVC, ceea ce înseamnă între 11.000 și 26.000 de cazuri noi anual în România. Accesul la tratament este îngreunat de subfinanțare, de lipsa datelor și de numărul redus de zile de tratament în ambulatoriu decontate de CNAS pentru pacienții cronici.
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu provocări constante legate de gestionarea resurselor și a personalului medical. În contextul actual, presiunile din partea sindicaliștilor din Sănătate subliniază importanța unor reglementări clare, solicitând o nouă lege a salarizării pentru a evita pierderea promisiunilor privind creșterile salariale. Aceste discuții privind condițiile de lucru și finanțarea sectorului medical adaugă un strat de complexitate gestionării programelor de reabilitare pentru pacienții cu afecțiuni neurologice grave.