România înregistrează o scădere a numărului de locuitori cu domiciliul în țară, ajungând la 21.557.600 de persoane la data de 1 iulie 2026. Conform datelor provizorii publicate de Institutul de Statistică, această cifră reprezintă o diminuare de 0,5% față de anul precedent, ceea ce înseamnă un recul de 113.900 de persoane. Această scădere statistică este echivalentă cu pierderea întregii populații a unui oraș mare de provincie într-un singur an.
Analiza datelor arată că diferența dintre populația după domiciliu și populația rezidentă, care era de 19,04 milioane la 1 ianuarie 2026, este de aproximativ 2,5 milioane de oameni. Această discrepanță reprezintă, în principal, diaspora care figurează doar pe hârtie, deoarece mulți cetățeni lucrează în Italia, Spania sau Germania fără a-și schimba actele. Scăderea totală este alimentată de faptul că mor mai mulți oameni decât se nasc, sporul natural fiind de minus 104.100 de persoane în 2025.
Raportul dintre generații indică o îmbătrânire severă, având în vedere că există 4,1 milioane de persoane de peste 65 de ani și doar 2,94 milioane de copii sub 15 ani. În prezent, la fiecare 100 de copii există 139 de vârstnici, un raport în creștere față de anul trecut, când era de 135 la 100. Vârsta medie a populației a ajuns la 43,4 ani, iar vârsta mediană este de 44,5 ani, ceea ce înseamnă că jumătate dintre români au depășit această vârstă.
O problemă majoră este reprezentată de generația „decrețeilor”, născuți între 1967 și 1971, care însumează 1,84 milioane de oameni în grupa de vârstă 55-59 ani. Această categorie numeroasă va ieși la pensie în următorii 5-10 ani, moment în care sistemul de pensii va primi un val masiv de beneficiari într-un context în care numărul contribuabililor scade. În paralel, se observă o prăbușire a natalității după Revoluție, vizibilă în grupele de vârstă 30-34 de ani, care sunt mult mai mici decât cele de 35-39 de ani.
Din punct de vedere al distribuției pe zone, populația urbană a scăzut cu 0,9%, în timp ce cea rurală a rămas aproape constantă, cu o scădere de doar 0,02%. Orașele pierd populație de 45 de ori mai rapid decât satele, un fenomen care poate fi parțial explicat prin mutările către localitățile din jurul marilor orașe. De asemenea, se observă un dezechilibru de gen la vârste avansate, la peste 85 de ani existând aproape dublu de femei, respectiv 313.500, față de 151.500 de bărbați.
Îmbătrânirea demografică aduce presiuni directe asupra sistemelor de pensii, a asistenței medicale și a cheltuielilor cu îngrijirea pe termen lung. Această evoluție poate frâna creșterea economică dacă productivitatea nu compensează scăderea numărului de lucrători. Totodată, presiunea asupra finanțării statului poate duce la creșterea contribuțiilor sau la scăderea puterii de cumpărare a salariaților, dacă veniturile acestora cresc mai lent decât prețurile.