La un deceniu și un an de la incendiul devastator din clubul Colectiv, situația sistemului medical pentru tratarea victimelor cu arsuri rămâne critică în România. Deși autoritățile au oferit numeroase promisiuni privind crearea unor centre specializate, acestea nu funcționează așa cum s-a anticipat. În prezent, pacienții care suferă de arsuri grave sunt nevoiți să apeleze la tratamente efectuate în afara țării, deoarece infrastructura locală nu poate răspunde nevoilor lor.
Tragedia din clubul Colectiv, care a avut loc în anul 2015, a lăsat în urmă 64 de tineri decedați și a scos la iveală lipsa unor facilități medicale adecvate. Evenimentul a demonstrat faptul că România nu dispunea de centre dedicate pentru gestionarea cazurilor de mari arși. Această lacună a forțat statul să promită construcția unor unități noi, însă, la 11 ani distanță, realitatea de pe teren este una marcată de termene amânate și promisiuni nerealizate.
Noile centre pentru mari arși au fost ridicate folosind fonduri provenite de la Banca Mondială, însă acestea nu au reușit să rezolve problema medicală. În ciuda existenței acestor clădiri, niciunul dintre centrele noi nu primește încă pacienți pentru tratament. Această situație indică faptul că edificiile construite nu au reușit să asigure capacitatea necesară pentru a prelua victimele accidentelor sau ale incendiilor care suferă arsuri severe.
Părinții victimelor care și-au pierdut copiii în urma incendiului din 2015 exprimă o stare de neputință profundă în fața instituțiilor statului. Aceștia susțin că autoritățile nu au reușit să schimbe aproape nimic în sistemul de sănătate de la acel moment. Pentru familiile afectate, lipsa unor soluții concrete reprezintă o continuare a suferinței, în condițiile în care promisiile de reformă au fost repetate de-a lungul anilor.
Situația actuală obligă medicii și familiile să caute soluții externe pentru salvarea vieților. Deoarece centrele promise nu sunt operaționale pentru pacienții cu arsuri grave, tratamentele necesare sunt efectuate în străinătate. Această dependență de serviciile medicale externe rămâne o problemă majoră, deoarece resursele interne nu par să fie suficiente sau pregătite pentru a prelua pacienții care necesită îngrijiri de specialitate de înaltă complexitate.
Incendiul din clubul Colectiv a reprezentat un punct de cotitură pentru discuțiile privind siguranța publică și infrastructura medicală de urgență din România. Această tragedie a forțat o reevaluare a modului în care statul gestionează cazurile de traumă severă. Totuși, de la momentul incidentului, procesul de modernizare a unităților de îngrijire pentru mari arși a fost marcat de dificultăți în implementarea soluțiilor promise publicului.