Rezultatele recente ale testelor PISA, publicate în luna septembrie, au confirmat starea critică a sistemului de învățământ din România. Datele arată că instituțiile de educație nu funcționează conform așteptărilor, evidențiind o lipsă de măsuri concrete pentru remedierea problemelor identificate. În loc de soluții structurate, abordarea actuală este comparată cu o gestionare politică superficială, care nu aduce îmbunătățiri reale la nivelul calității educației oferite elevilor.
O problemă majoră identificată este procentul alarmant de elevi care suferă de analfabetism funcțional. Acești tineri, deși trăiesc într-o eră dominată de inteligența artificială, întâmpină dificultăți severe în procesul de citire și înțelegere a textelor în limba română. Criticii tind să atribuya acest fenomen exclusiv utilizării excesive a tabletelor, însă analiza sugerează o complexitate mult mai mare care implică atât rolul părinților, cât și calitatea pregătirii cadrelor didactice.
Există o discrepanță între generațiile actuale și cea de acum 40-50 de ani, când elevii erau considerați mai educați. În trecut, se menționa faptul că aceștia „rupeau Eminescu și Rebreanu”, sugerând o capacitate de analiză literară mult mai dezvoltată. Astăzi, mulți elevi nu reușesc să proceseze informația de bază, în timp ce generațiile mai în vârstă își justifică dificultățile prin lipsa resurselor de altădată, susținând că „înainte era mai bine”.
Analiza punctează și o legătură între nivelul de educație și profilul social al unor categorii de votanți. Se observă un numitor comun între tinerii care consumă conținut pe TikTok și persoanele de vârstă de 50-60 de ani, ambele grupuri având dificultăți în parcurgerea unor opere literare complexe, precum cele ale lui Tolkien. Această lipsă de profunzitate intelectuală pare să fie o consecință a lipsei de timp sau a unei abordări superficiale asupra lecturii.
În ciuda criticilor privind alocarea bugetului pentru educație, se ridică întrebarea dacă investițiile financiare sunt suficiente pentru a schimba situația. Deși se reclamă faptul că nu se alocă din PIB cât prevede legea, este pusă la îndoială eficiența unor sume de milioane de euro dacă nu există o strategie clară. Întrebarea rămâne dacă banii ar putea propulsa România cu locuri mai bune în evaluările internaționale fără o reformă reală.
Sistemul de învățământ românesc se confruntă cu provocări structurale de mult timp, fiind influențat de decizii politice și de resurse limitate. În contextul global, performanța școlară este un indicator esențial pentru viitorul economic, iar lipsa unor măsuri de reformă profundă poate duce la o decalare față de standardele internaționale de educație și competențe digitale.