Evoluția stilurilor de parenting în România a dus la o schimbare radicală între severitatea de odinioară și preocuparea excesivă pentru confortul copiilor. Psihologul Eugenia Coșcodan analizează această tranziție, subliniind riscul ca noile generații să cadă în extremele care afectează dezvoltarea. Această schimbare de paradigmă între modelele de creștere vechi și cele noi influențează direct modul în care tinerii gestionează provocările cotidiene și emoțiile.
Fenomenul cunoscut sub numele de „snowflake” reprezintă o tendință tot mai prezentă la nivelul tinerilor, fiind marcat de o hipersensibilitate emoțională accentuată. Eugenia Coșcodan explică faptul că acest comportament este alimentat de o dorință constantă de confort și de o teamă de a înfrunta dificultățile de zi cu zi. Lipsa unei educații echilibrate poate genera probleme emoționale serioase, afectând procesul de maturizare al viitorilor adulți în societate.
Pentru a preveni dezvoltarea acestor trăsături, experta recomandă părinților să nu confunde iubirea cu satisfacerea tuturor dorințelor imediate. Eugenia Coșcodan propune ca adulții să îi învețe pe copii să tolereze frustrarea și să accepte eșecul, oferindu-le în același timp autonomie pentru a experimenta. Este esențial ca limitele să fie păstrate și ca copiii să învețe să își asume consecințele acțiunilor lor, fără a fi feriți de orice disconfort.
Modelul de parenting de dinainte de anul 2000 poate oferi elemente utile, precum responsabilitățile adaptate vârstei și limitele clare aplicate cu consecvență. Totuși, psihologul avertizează că nu trebuie idealizat trecutul prin utilizarea bății, a rușinării sau a comparațiilor între copii. Obiectivul principal trebuie să fie creșterea unor persoane responsabile fără a recurge la metode bazate pe frică sau la impunerea unei obediențe oarbe.
Exemplul oferit de părinți este crucial, deoarece copiii învață să își gestioneze furia și emoțiile observându-și proprii modele de referință. Eugenia Coșcodan subliniază că nu este necesar să fie părinți perfecți, ci să aibă capacitatea de a recunoaște greșelile și de a repara relația după un conflict. Un copil echilibrat este cel care învață să gestioneze dezamăgirile și să își folosească resursele interne pentru a depăși obstacolele.
În sociologia familiei, tranziția de la autoritatea strictă la parentingul permisiv este un subiect de studiu constant pentru specialiști în psihologie și criminologie. Această evoluție reflectă schimbările de valori în societatea contemporană, unde echilibrul între protecție și independență rămâne cea mai mare provocare pentru părinți. Înțelegerea acestor dinamici este vitală pentru sănătatea psihică a generațiilor viitoare.