Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a detaliat modul în care serviciile de informații ale regimului comunist urmăreau și sancționau cetățenii care făceau glume cu tematică politică. În anii '70 și '80, umorul sarcastic reprezenta o formă de exprimare a nemulțumirii populației față de sistem, însă aceste acțiuni atrau consecințe severe. Autoritățile nu considerau aceste manifestări ca fiind inofensive, ci le interpretau ca pe o formă de subversiune împotriva statului.
Bancurile de epocă aveau adesea ca personaje pe liderii de stat, precum Nicolae Ceaușescu, sau pe liderii sovietici Leonid Brejnev și Mihail Gorbaciov. De asemenea, erau menționați președinții americani Richard Nixon, Jimmy Carter sau Ronald Reagan, în funcție de contextul istoric. Personajul Bulă era utilizat frecvent pentru a scoate la iveală problemele sistemului, însă Securitatea emitea instrucțiuni clare către colaboratori pentru a raporta orice astfel de discuții, transformând umorul într-un motiv de anchetă oficială.
Procesul de sancționare începea imediat ce o sursă raporta o glumă împotriva regimului, declanșând o investigație asupra persoanei vizate. Aceasta putea fi chemată la explicații și sancționată prin avertismente în fața șefilor de la locul de muncă sau a secretarului de partid. În cazul minorilor sau elevilor, presiunea era extinsă asupra părinților și diriginților, în timp ce colegii erau adesea încurajați să exprime critici dure la adresa celui care făcea glumele.
Un caz emblematic vizează un student de la secția de Pescuit Oceanic a Universității din Galați, care a fost urmărit în 1985. Acesta a fost semnalat de un coleg cu numele de cod „CORNEL”, care a raportat glumele sale despre conducerea țării. Pe lângă umorul politic, tânărul a exprimat dorința de a vedea cum funcționează o țară capitalistă. Din cauza acestor acțiuni, Securitatea i-a interzis să se îmbarce pe navele de pescuit care plecau în apele internaționale.
Deși a reușit să se angajeze la Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea după facultate, tânărul a fost nevoit să petreacă o perioadă în concediu fără plată. Autoritățile i-au restricționat accesul la nave până când s-a convingerea că a renunțat la comentariile considerate ostile regimului. Documentele arată că ofițerii solicitau luarea în evidență a studenților care făceau comentarii negative privind nivelul de trai din România, transformând orice observație critică într-un dosar de problemă.
În perioada comunismului, controlul strict asupra libertății de exprimare a vizat nu doar opoziția politică directă, ci și orice formă de gândire independentă. Regimurile dictatoriale au încercat istoric să suprime umorul și ironia, considerându-le amenințări la adresa normelor ideologice rigide impuse societății. Prin monitorizarea constantă a discuțiilor informale, Securitatea urmărea să elimine orice manifestare care putea indica o rezistență psihologică sau socială a cetățenilor față de puterea de stat.