În contextul Zilei internaționale împotriva violenței și bullyingului în școală, s-a constatat că în România există un inventar de 293 de materiale despre prevenirea violenței. Aceste resurse includ cărți, articole, ghiduri, broșuri, acte normative și instrumente educaționale, majoritatea fiind disponibile gratuit pe internet. Titlurile acestor publicații promit mecanisme de intervenție și prevenire, însă impactul lor real asupra siguranței elevilor pare să fie minim în fața creșterii numărului de cazuri raportate.
Situația incidentelor violente în unitățile de învățământ este extrem de gravă, fiind raportate atacuri cu armă albă și obiecte periculoase. La o școală dintr-o comună clujeană, un elev de 13 ani a fost rănit la braț cu un cuțit, iar poliția îi cercetează pe doi colegi de 14 și 15 ani. În Cluj-Napoca, un elev de 13 ani a avut un baston telescopic în ghiozdan, iar la Bistrița, un elev de 13 ani a atacat o profesoară și doi colegi cu un cuțit.
Datele furnizate de Asociația VeDem Just și sondajele recente arată o discrepanță îngrozitoare între resursele teoretice și realitatea din clasă. Asociația a numărat 16 cazuri de violență sau pericol în doar 39 de zile de școală, între 7 septembrie și 6 noiembrie. Un sondaj World Vision România a indicat faptul că 62% dintre cei 413 elevi interogați spun că au fost ținte ale bullyingului în ultimul an, în timp ce 7% declară că sunt ținte zilnic.
Problema centrală constă în faptul că publicarea de ghiduri este confundată cu aplicarea acestora în mediul școlar. Deși teoretic fiecare școală dispune de o comisie pentru prevenirea violenței și de proceduri clare, în practică lipsesc datele despre numărul sesizărilor sau despre modul în care se încheie agresiunile. Există o tendință de a trata combaterea violenței prin participarea la conferințe sau prin obținerea de diplome, fără o implementare efectivă a măsurilor de protecție.
Rolul profesorului este esențial, acesta fiind singurul adult plătit de stat pentru a educa și a forma caracterele elevilor. Dacă un profesor observă o umilire și tace, devine complice moral la agresiune, oferind clasei mesajul că violența este tolerată. Deși există reglementări precum Legea nr. 272/2004 sau Ordinul ministrului educației nr. 6.235/2023, mulți cadre didactice aleg să nu aplice procedurile, invocând lipsa cunoștințelor juridice sau responsabilitatea exclusivă a părinților.
Din punct de vedere juridic, în România, un copil poate fi investigat de poliție și sancționat de un judecător doar începând cu vârsta de 14 ani. Pentru minorii sub această vârstă, responsabilitatea revine DGASPC, care trebuie să evalueze situația și să propună măsuri de protecție. Totuși, instituțiile de asistență socială sunt subdimensionate, iar lipsa centrelor pentru copiii agresori rămâne o problemă majoră în sistemul de protecție a copilului.
context_missing: true