Regulile privind organizarea vacanțelor pentru copiii ale căror părinți sunt separați depind de destinația aleasă și de modul în care este exercitată autoritatea părintească. Chiar dacă un minor locuiește în mod regulat cu un singur părinte, acesta nu are dreptul de a decide unilateral orice deplasare a copilului. Este esențial ca orice plan de călătorie să fie în concordanță cu programul de vizite stabilit sau cu hotărârile judecătorești existente.
În cazul unei vacanțe organizate în interiorul României, în perioadele în care minorul se află legal sub grija unui părinte, nu este necesară obținerea unei declarații notariale de la celălalt părinte. Totuși, trebuie respectate cu strictețe programul convenit între părți și eventualele restricții impuse de instanță. O rezervare efectuată la munte sau la mare nu oferă dreptul de a prelungi perioada de vacanță în detrimentul timpului alocat celuilalt părinte.
Regulile devin mult mai stricte atunci când deplasarea are loc în străinătate. Dacă minorul este cetățean român și călătorește doar cu un părinte, este necesară, de regulă, o declarație autentificată de către celălalt părinte, document care se obține la notar. Această declarație poate fi valabilă pentru mai multe călătorii, pe o perioadă de maximum trei ani, deci nu trebuie întocmită obligatoriu înainte de fiecare vacanță, însă pașaportul copilului nu poate înlocui acest acord.
Obligația de a deține documentele necesare rămâne în vigoare și în cazul călătoriilor în spațiul Schengen, deoarece absența controalelor sistematice la frontieră nu elimină cerințele legale. Dacă minorul pleacă în afara țării cu bunicii sau cu un alt adult, iar autoritatea părintească este comună, este obligatoriu acordul autentificat al ambelor persoane părinte. Există excepții, cum ar fi situația în care un părinte exercită singur autoritatea părintească printr-o hotărâre definitivă sau în cazul decesului celuilalt părinte.
În situațiile în care părinții nu reușesc să ajungă la un consens, instanța poate fi apelată pentru a înlocui consimțământul necesar printr-o hotărâre judecătorească. Judecătorul va analiza situația în mod concret, punând accent pe interesul copilului, fără ca soluția să fie una automată. Este important de reținut că acordul pentru o vacanță nu reprezintă un acord pentru mutarea permanentă a minorului în străinătate, deoarece o deplasare temporară nu permite transformarea destinației concediului în noua locuință a copilului.
În cadrul sistemului juridic, stabilirea locuinței minorului la un părinte nu este echivalentă cu exercitarea autorității părintești exclusive. De asemenea, deplasarea în țara în care minorul are domiciliul sau reședința poate fi o excepție, dacă aceste situații și destinația călătoriei sunt dovedite oficial. Aceste proceduri asigură protecția drepturilor ambilor părinți și, în primul rând, a interesului superior al minorului în timpul deplasărilor.