Un studiu recent publicat de Colegiul Medicilor din România relevă faptul că aproximativ 60% dintre medicii rezidenți din țară consideră că necesită cursuri de formare pentru a comunica mai eficient cu pacienții și cu familia acestora. Cercetarea sociologică, desfășurată la nivel național în anul 2026, a analizat modul în care acești tineri medici își evaluează competențele de comunicare și identifică provocările întâmpinate în practica clinică cotidiană.
Deși 63% dintre rezidenți își evaluează pozitiv abilitățile actuale de comunicare, doar o mică parte consideră că acestea sunt dezvoltate la un nivel foarte înalt. Mai exact, numai 13,1% dintre participanți au optat pentru varianta „în foarte mare măsură” în ceea ce privește eficiența comunicării lor. Restul de 49,7% au ales varianta „în mare măsură”, în timp ce 30,4% dintre respondenți au oferit un răspuns neutru la această evaluare a propriilor competențe.
Nevoia de pregătire suplimentară este exprimată cel mai frecvent în anumite specialități medicale, unde pragul de cerere pentru formare depășește 65-70%. Printre domeniile unde comunicarea este considerată critică se numără Pediatria, Oncologia, Psihiatria, Medicina de Familie și ATI. Această tendință de învățare este observată uniform în majoritatea centrelor din țară, ceea ce indică faptul că lipsa unor module de comunicare nu este o problemă locală, ci una de sistem.
Rezultatele cercetării arată și diferențe semnificative între sexe atunci când vine vorba de percepția asupra acestor competențe. Femeile medic rezident indică o nevoie de formare mai ridicată, cu o proporție de 64,2%, față de 52% în cazul bărbaților. De asemenea, 32,8% dintre femeie declară că au o nevoie foarte ridicată de pregătire, în timp ce la bărbați acest procent este de 25,2%, iar aceștia tind să vadă nevoia de cursuri într-o proporție mult mai mică.
Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România, subliniază că integrarea unor cursuri de comunicare într-un format inovativ poate îmbunătăți calitatea actului medical. Conform acesteia, utilizarea unor metode obiective de evaluare și a mecanismelor de feedback periodic poate ajuta la prevenirea situațiilor conflictuale. Astfel, se urmărește consolidarea relației de încredere dintre medici, pacienți și aparținătorii acestora, reducând riscurile asociate deficiențelor de comunicare în mediul clinic.
Pregătirea medicilor rezidenți în România implică, în mod tradițional, un accent masiv pe competențele clinice și cunoștințele teoretice necesare pentru diagnostic și tratament. Totuși, datele recente evidențiază o schimbare de paradigmă, în care capacitatea de a construi o relație de încredere cu pacientul devine la fel de importantă ca abilitățile tehnice. Această evoluție reflectă o nouă generație de medici care prioritizează abordarea umană a medicinei.