Ministrul Educației și Cercetării, Sorin Costreie, a oferit detalii despre modul în care funcționează procesul decizional la nivelul președintelui Nicușor Dan. Fostul consilier prezidențial a identificat o anumită slăbiciune în ritmul de lucru al șefului statului, menționând că acesta poate manifesta o anumită ezitare. Această observație vizează modul în care deciziile importante sunt luate în cadrul administrației prezidențiale, influențând percepția asupra eficienței acestuia.
Sorin Costreie a explicat faptul că președintele Nicușor Dan are uneori un ritm prea lent în procesul de luare a deciziilor. Conform ministrului, șeful statului tinde să zăbovească prea mult asupra unor probleme specifice, ceea ce poate crea o discrepanță față de tempo-ul celor din jurul său. Oficialul a subliniat că această diferență de viteză devine mai clară pentru persoanele care au posibilitatea de a interacționa direct și constant cu acesta.
Pe lângă analiza stilului de conducere, ministrul a abordat și structura actuală a sistemului de educație din România. Sorin Costreie susține ideea că învățământul preuniversitar și cel universitar ar trebui să fie administrate de două ministere distincte. El consideră că această organizare ar permite o reprezentare mult mai eficientă a nevoilor specifice fiecărui sistem, evitând situațiile în care unul dintre cele două niveluri de învățământ este ignorat de conducerea centrală.
Argumentul principal pentru această reformă este legat de existența a două legi organice diferite, adoptate în anul 2023, care reglementează separat învățământul preuniversitar și cel universitar. Sorin Costreie a menționat că, deși există deja două reglementări juridice distincte, ambele domenii sunt încă coordonate de o singură structură guvernamentală. Ministrul a propus ca cercetarea să rămână legată de învățământul universitar, evitând modelul în care cele trei domenii sunt gestionate separat.
Referitor la modelul internațional, oficialul a invocat practica europeană pentru a susține necesitatea a două ministere separate. El a menționat țări precum Franța, Suedia, Polonia sau Danemarca, unde responsabilitățile sunt distribuite între instituții diferite. În schimb, a luat ca exemplu Finlanda, unde există un singur minister cu doi miniștri, și Spania, unde structura include trei ministere, însă a precizat că pentru spațiul românesc o separare clară ar fi mai benefică.
În prezent, sistemul de educație din România este coordonat de o singură structură guvernamentală, deși PSD a desemnat deja un ministru delegat pentru învățământul preuniversitar. Această organizare actuală încearcă să gestioneze cele două mari ramuri ale educației sub aceeași umbrelă administrativă, în ciuda diferențelor de nevoi și de legislația specifică pe care fiecare dintre ele o posedă în mod independent.