Scumpirile constante și dezamăgirea față de partidele de guvernare pot face promisiunile populiste mult mai atractive pentru alegători, explică profesorul Christian Năsulea. Această dinamică este evidențiată de Indicele Populismului Autoritar 2026, un studiu realizat de politologul Andreas Johansson Heinö pentru Timbro și EPICENTER. Analiza subliniază cum nemulțumirea economică și lipsa de credibilitate a soluțiilor politice propuse de grupurile consacrate creează un teren fertil pentru ascensiunea unor mișcări cu tendințe autoritare.
Christian Năsulea, director executiv al Institutului European pentru Studii Economice (IES-Europe), menționează că societățile se confruntă cu o criză a costului vieții. În România, fenomenul de creștere rapidă a prețurilor generează frustrări majore, afectând direct calitatea vieții cetățenilor. Economistul avertizează că alegătorii pot fi tentați de programe care propun măsuri contradictorii din punct de vedere ideologic, dar care par salvatoare în contextul dificultăților financiare prin promisiuni de reduceri de taxe sau creșteri de beneficii.
Raportul realizat de EPICENTER și Timbro indică faptul că partidele populiste de stânga aplică aproape întotdeauna politici economice de stânga. În schimb, la dreapta, variația este mult mai amplă, de la abordări liberale până la partide care combină naționalismul cu protecționismul sau intervenția statului. De exemplu, formațiuni precum Rassemblement National din Franța și Vlaams Belang din Belgia au adoptat un accent mai mare pe protecționism și pe statul bunăstării, modificându-și pozițiile economice în timp.
În România, datele barometrelui Informat.ro–INSCOP Research din perioada 1–7 septembrie 2026 arată că AUR era preferat de 39,7% dintre respondenți. Christian Năsulea subliniază că discursul unor astfel de partide poate fi lipsit de logică economică, deoarece promisiunile de creștere a beneficiilor și reducerea taxelor pot exista doar dacă există resurse care să compenseze costurile. Fără o îmbunătățire a colectării sau economii reale, aceste măsuri sunt acoperite prin împrumuturi sau alte taxe.
Economistul critică modul în care partidele antisistem combină ideologia antiliberală cu promisiuni de eliberare economică. El compară aceste abordări cu zona social-democrată, menționând că aceasta are un track record și o consistență tehnică mai mare. Partidele populiste tind să prioritizeze războaiele culturale, precum cele privind imigrația sau identitatea națională, în detrimentul coerenței măsurilor economice. Astfel, problemele materiale sunt adesea umbrite de conflictele de apartenență politică sau culturală.
Contextul politică european actual este marcat de o instabilitate care afectează multiple state. În timp ce în Serbia opoziția încearcă să-l înlăture pe Vucic în urma alegerilor parlamentare, în Marea Britanie prim-ministrul Andy Burnham manifestă deschiderea pentru principiul liberei circulații al UE după Brexit. Aceste evenimente reflectă o perioadă de transformări profunde ale structurilor de putere și ale relațiilor dintre cetățeni și instituțiile de guvernare la nivel continental.