Alegerea lui Abraham Lincoln la 6 noiembrie 1860 a marcat un punct de cotitură în istoria Statelor Unite, declanșând o criză politică fără precedent. Victoria sa electorală a fost percepută de statele din Sud ca o amenințare directă la adresa sistemului lor social și economic, bazat pe sclavie. În consecință, în doar câteva luni de la scrutin, mai multe state au decis să părăsească Uniunea, proces care a culminat cu începerea Războiului Civil American în aprilie 1861.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, societatea americană era profund divizată între un Nord industrializat și un Sud agricol. În timp ce Nordul se concentra pe dezvoltarea orașelor și a transporturilor, Sudul depindea de agricultura de plantație, precum producția de bumbac, tutun și zahăr, realizată prin munca sclavilor. Tensiunile au crescut prin decizii precum Legea Kansas-Nebraska din 1854 sau decizia Curții Supreme în cazul Dred Scott v. Sandford, care au amplificat disputele privind extinderea sclaviei în noile teritorii.
Abraham Lincoln, un fost avocat și comerciant autodidact din Illinois, a condus campania republicană cu un program axat pe limitarea extinderii sclaviei. Deși nu era un aboliționist radical care cerea desființarea imediată a instituției, el susținea că președintele nu are autoritatea constituțională de a o face în statele unde aceasta exista deja. Lincoln a câștigat alegerile cu 180 de voturi în Colegiul Electoral, obținând aproximativ 40% din votul popular, într-o competiție cu patru candidați.
Rezultatul scrutinului a fost marcat de o fragmentare politică majoră, cu patru candidați principali pe buletinele de vot. Lincoln a obținut 180 de voturi electorale, depășind pragul de 152, în timp ce John C. Breckinridge a obținut 72, John Bell 39 și Stephen A. Douglas 12. Deși Lincoln nu a câștigat niciun stat sudic, sistemul electoral american i-a permis să devină președinte prin susținerea masivă din statele nordice și din regiunile vestice.
Reacția statelor sudice a fost imediată, începând cu Carolina de Sud, care a părăsit Uniunea pe 20 decembrie 1860. Ulterior, Mississippi, Florida, Alabama, Georgia, Louisiana și Texas au urmat acest exemplu, formând Confederația Statelor Americii sub conducerea lui Jefferson Davis. Conflictul armat a început oficial la 12 aprilie 1861, după ce forțele confederate au atacat Fort Sumter, transformând criza politică într-un război total pentru controlul țării.
Conflictul dintre Nord și Sud a reprezentat o luptă pentru modelul economic și autoritatea guvernului federal. Pe parcursul războiului, obiectivele administrației Lincoln s-au schimbat, de la simpla menținere a Uniunii la desființarea sclaviei prin Proclamația de Emancipare din 1 ianuarie 1863. Abia după moartea sa, prin ratificarea Al Treisprezecelea Amendament în decembrie 1865, sclavia a fost abolită la nivel constituțional pe întreg teritoriul american.