Astronomul Michel Mayor, laureat al Premiului Nobel, a criticat recent viziunea lui Elon Musk privind colonizarea spațiului. În cadrul conferinței Starmus desfășurate la Tenerife, în Spania, profesorul a declarat că planurile de a muta un milion de oameni pe Marte sunt nerealiste. Mayor a susținut că omenirea nu dispune de o „barcă de salvare” și că protejarea Pământului rămâne singura opțiune viabilă pentru supraviețuire.
Controversa vine în urma promisiunilor făcute de proprietarul SpaceX, care susține că va putea forma o civilizație autosustenabilă pe Planeta Roșie în termen de 100 de ani. Profesorul Mayor a catalogat această perspectivă drept o idee naivă, subliniind dificultățile tehnice și biologice majore. El a explicat faptul că presiunea atmosferică pe Marte este de aproximativ o sutime din cea a Pământului, fiind compusă din dioxid de carbon și argon, dar lipsind oxigenul necesar.
Condițiile climatice de pe Marte reprezintă un alt obstacol critic pentru stabilirea unei populații umane. Temperatura medie pe această planetă este de minus 60 °C, însă valorile minime pot scădea până la minus 140 °C. Mai mult, pe Marte există vânt puternic de praf și radiații cosmice periculoase. Profesorul a menționat, de asemenea, că solul este toxic și nu este adecvat pentru agricultură, contrazicând astfel reprezentările cinematografice despre cultivarea plantelor.
Pentru a supraviețui pe suprafața marțiană, oamenii ar trebui să locuiască în structuri presurizate, fie sub formă de cupole, fie în locații subterane. Această protecție ar fi necesară pentru a evita expunerea la frig extrem și la radiații. Mayor a pus la îndoială posibilitatea unei migrații masive de un milion de persoane în următorul secol, insistând că limitele impuse de fizică nu pot fi ignorate de către exploratori.
Problema călătoriilor interstelare este la fel de complexă, deoarece distanțele galactice sunt imense. Chiar și o planetă aflată la doar 30 de ani-lumină este de aproximativ un miliard de ori mai îndepărtată decât Luna. Profesorul a explicat că, utilizând viteza programului Apollo, un astfel de drum ar necesita câteva milioane de ani. Cantitatea de energie necesară pentru astfel de deplasări este, în viziunea sa, pur și simplu imposibilă pentru tehnologia actuală.
Istoria descoperirilor exoplanetelor a început în 1995, când Michel Mayor și Didier Queloz au identificat planeta 51 Pegasi b. Această descoperire a deschis calea către identificarea a peste 6.000 de alte planete în univers. Deși telescopul Kepler al NASA a confirmat peste 2.600 de exoplanete, inclusiv unele în zone locuibile, posibilitatea de a coloniza lumi noi rămâne, din punct de vedere fizic, o provocare insurmontabilă.