Telescopul Spațial James Webb a identificat ceea ce ar putea fi una dintre cele mai îndepărtate supernove observate vreodată. Evenimentul, numit AT 2026abck, a fost surprins într-un moment extrem de rar, fiind detectat la doar câteva zile după ce explozia stelară a avut loc efectiv. Această descoperire remarcabilă a fost realizată în cadrul programului de observații NEXUS Treasury, prin care instrumentul scanează periodic anumite regiuni ale cerului pentru a identifica astfel de fenomene cosmice.
Explozia s-a produs într-o perioadă în care Universul avea aproximativ 1,15 miliarde de ani, reprezentând mai puțin de o zecime din vârsta sa actuală. Lumina emisă de acest eveniment a pornit spre Pământ în urmă cu peste 12,5 miliarde de ani, moment în care spațiul era mult mai tânăr. Din cauza expansiunii Universului, distanța dintre noi și locul evenimentului a crescut de aproximativ șase ori față de cât era la momentul emiterii luminii.
Supernova a atins o luminozitate extraordinară, fiind de aproximativ opt miliarde de ori mai strălucitoare decât Soarele în momentul de maxim. Energia eliberată în timpul acestui proces este echivalentă cu cea pe care Soarele ar produce-o în aproximativ două miliarde de ani. Obiectul a fost identificat în galaxia ID101411, o structură cu o masă estimată la 6,3 miliarde de mase solare, care formează stele de peste zece ori mai rapid decât Calea Lactee.
Cercetătorii au observat că materia incandescentă expulzată s-a extins până la o rază de 46 de unități astronomice, o dimensiune comparabilă cu distanța de la Soare la planeta Pluto. Supernova AT 2026abck are o temperatură de peste 16.000 de grade Celsius. De asemenea, galaxia gazdă conține cantități relativ mici de metale, elemente chimice mai grele decât hidrogenul și heliul, care nu se acumulaseră încă în cantități mari în acele etape timpurii ale evoluției universale.
Detectarea a fost posibilă datorită norocului, deoarece telescopul a trebuit să observe repetat aceeași porțiune de cer pentru a prinde explozia în stadiu incipient. În sistemul de referință al evenimentului, supernova a fost observată la patru până la zece zile după explozie. Descoperirea este remarcabilă deoarece nu a fost necesară utilizarea lentilelor gravitaționale, care funcționează ca niște lupe cosmice prin curbarea luminii de către obiecte masive, pentru a amplifica semnalul de la sursă.
Fenomenul de expansiune a Universului provoacă o dilatare temporală, făcând ca procesele îndepărtate să pară mai lente observatorilor de pe Pământ. Schimbările care s-au petrecut în doar o săptămână în sistemul de referință al supernovei sunt percepute de noi ca și cum ar fi redate cu încetinitorul, pe parcursul a aproximativ șase săptămâni. Acest efect permite astronomilor să urmărească evoluția rapidă a unor evenimente cosmice extrem de îndepărtate pe o perioadă mai lungă.
Autorii studiului consideră că AT 2026abck ar putea aparține categoriei supernovelor superluminoase (SLSN), care sunt mult mai energetice decât cele obișnuite. Totuși, clasificarea exactă rămâne preliminară și necesită observații suplimentare pentru a confirma dacă este vorba despre o explozie produsă prin colapsul nucleului unei stele masive sau de un alt tip de eveniment energetic.