Roverul Perseverance al NASA a identificat pe Marte particule de praf de dimensiuni extrem de reduse, acestea având aproximativ 100 de nanometri. Această dimensiune este de circa 500 de ori mai subțire decât un fir de păr uman, conform datelor colectate în craterul Jezero. Această descoperire scoate în evidență riscurile pe care praful marțian le poate reprezenta pentru sănătatea viitorilor astronauți și pentru integritatea materialelor utilizate în misiuni.
Particulele ultrafine au un potențial ridicat de a pătrunde în adâncul corpului uman și sunt mult mai dificil de eliminat din organism. Scott VanBommel, cercetător în științe planetare la Universitatea Washington din St. Louis și membru al echipei științifice, a explicat că pericolul depinde de compoziția prafului, de doza inhalată și de durata expunerii. Praful marțian conține siliciu, compuși ai fierului și perclorați, substanțe care sunt considerate nocive pe Pământ.
Instrumentul PIXL, instalat pe roverul Perseverance, a documentat două categorii de particule: cele ultrafine de 100 de nanometri și cele fine, cu diametre sub 2,5 micrometri. Acestea din urmă sunt de aproximativ 30 de ori mai subțiri decât un fir de păr uman. Cercetătorii monitorizează modul în care praful interacționează cu diverse materiale, precum fibra sintetică Vectran sau stratul protector Teflon, pentru a înțelege cum pot fi protejate costumele spațiale și habitatele.
În cadrul experimentelor, fibra Vectran a reținut particule mai mari, în timp ce mostra de Teflon a acumulat particule mult mai fine. Deși nu există dovezi că praful ar deteriora direct materialele costumelor, proprietățile electrostatice influențează modul în care acesta aderă la suprafețe. Gestionarea acestui fenomen este crucială, deoarece praful ar putea degrada în timp habitatele sau echipamentele esențiale necesare supraviețuirii pe Marte.
NASA planifică trimiterea unor astronauți pe Marte cel mai devreme în anii 2030, iar aceste date vor ajuta la proiectarea sistemelor de susținere a vieții. Rezultatele studiului vor contribui la alegerea materialelor pentru costume și la dezvoltarea unor metode eficiente de curățare a particulelor submicronice. Se analizează și soluții tehnice precum sistemele „suitport” sau ecluzele cu două compartimente, menite să limiteze pătrunderea prafului în zonele de locuit.
Istoria explorării spațiale a arătat deja dificultățile cauzate de regolit, în special în timpul misiunilor Apollo de pe Lună între 1969 și 1972. Atunci, praful lunar a deteriorat garniturile de etanșare și a zgâriat vizierele, provocând și simptome de rinită alergică. Spre deosebire de praful lunar, generat de impacturile de micrometeoriți, praful de pe Marte provine din rocile bazaltice și este influențat de vânturi și furtuni globale.