Sfântul Gavriil cel nebun pentru Hristos, cunoscut și sub numele de Sf. Gavriil Georgianul, este o figură marcată de fapte minunate și un curaj remarcabil. Acesta a trăit în perioada regimului comunist din Uniunea Sovietică, navigând prin dificultățile impuse de autorități. Viața sa s-a încheiat pe data de 2 noiembrie, moment care a devenit și data oficială de prăznuire pentru credincioșii ortodocși din întreaga lume.
Goderdzi Urghebadze, numele real al sfântului, s-a născut pe 26 august 1929 în Tbilisi, capitala Georgiei. Destinul său spiritual a fost influențat încă de la vârsta de șapte ani, după un eveniment care i-a schimbat perspectiva asupra vieții. Tatăl său, Vasili, era un comunist convins și un ateu militant implicat în distrugerea bisericilor, în timp ce mama sa, Varvara, manifesta un interes minim față de religie, fapt ce a dus la conflicte familiale severe.
Încă din copilărie, Vásiko a demonstrat o credință neclintită, fiind considerat un copil sfințit de cei din jur. În timpul perioadei de prigoană a Bisericii Georgiei, acesta a relatat o experiență în care Sf. Mare Mucenic Gheorghe i-a porunit să curețe o biserică din Tbilisi, distrusă de comuniști. În ciuda faptului că pietrele erau prea grele pentru un copil, Vásiko a reușit să le ridice după ce s-a închinat și a făcut semnul Sfintei Cruci.
Viața sa de monah a fost marcată de dificultăți constante și de supravegherea autorităților sovietice. După ce a fost nevoit să plece din casa părintească după un gest de furie al mamei sale, a căutat adăpost în diverse mănăstiri, precum Samtavro, Svetițhoveli sau Zedazeni. Totuși, controalele constante ale miliției secrete sovietice, CEKA, l-au forțat să se deplaseze frecvent, inclusiv la mănăstirea Betania, aflată la 16 km de Tbilisi, în condiții de lipsă de adăpost.
Un moment de cotitură a avut loc în anul 1965, când părintele Gavriil a incendiat un portret uriaș cu Lenin de pe clădirea Sovietului de Miniștri. Acest gest de protest l-a dus la arestare și tortură, însă intervenția presei occidentale a împiedicat execuția sa. În loc, a fost trimis într-un spital psihiatric, primind ulterior un certificat medical de bolnav psihic și inapt de muncă, un stigmat impus de Securitate care i-a marcat întreaga existență.
Sfântul Gavriil a fost canonizat pe 21 decembrie 2012 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei. Acesta a dedicat ultimii ani de viață nevoințelor ascetice extreme, purtând lanțuri grele și mâncând doar pâine uscată. După ce a suferit o fractură de picior netratată timp de un an și jumătate, acesta a zăcut în pat până la decesul său, survenit pe 2 noembrie 1995.